**** E prima oară când mă adresez cititorilor. Am văzut mulți care se adresează, dar eu nu o fac deoarece sunt cam serioasă. Povestea asta e ciudată chiar privind cât de repede progresează și sunt prea multe idei băgate și multe explicații. Sunt genul de persoană care vrea să afle. Povestea asta face parte din visele mele timp de 3 ani. Toată lumea tânjește după aventură, mistere și supranatural, dar vor și dragoste în viață. Să nu judecați povestea încâlcită, ci pe mine dacă e musai.****
"De ce nu o pot opri? De ce nu-i spun nimic, oare chiar sunt eu cel care sta in fata ei?", spuse Methius subconstientului sau.
Amandoi inca stateau in fata fiecaruia arucandu-si priviri serioase. Ana se intoarce cu spatele la el si face un gest din mana care parea a fi un "la rvedere".
- Fireste ca voi reveni! Cand aventurile se termina, perosnajele principale feminine mereu se intorc acasa.
- Ce ai? Te crezi vreo carte sau un pamflet?! rase Methius.
- Nu ma cred carte si nici pamflet, ci o poveste. Si inca nu voi pleca.
- Atunci de ce ai facut cu mana?
- Am vazut o pasare alba si o salutam.Hahaha! Ce dragut, credeai ca plecam acum.
Baiatul respira usor auzind asta. Ana se reintoarse si ii zambi larg.
- Prostutule!
- "Prostut"?! Sunt mai mare ca tine!
- Atunci preferi prost. Hahaha.
- Nici una, nici cealalta. Prefer Methius, cel care ti-a salvat viata.
- Ow da, uitasem.
Ana o lua la picior prin gradina si era acompaniata de Methius care o privea cu admiratie. Inima ii trepida si se uita fix la ea. Simti ca era privita isistent, dar nu se intoarse, ci mergea mai departe lasandu-l pe "el" sa se bucure de moment.
La capatul drumului se afla ciresul inca inflorit si misterios. Se uitau la copac impreuna, dar impreuna. Inimile lor incepura sa bata in mod inconstient de fericire la vazul copacului. Ana inchise pentru un moment ochii si se lasa purtata de vant. Methius a profitat de ocazie si se puse in fata ei pentru a se imbujora la vederea lui, dar n-a urmat. Ana incepu sa fredoneze un cantecel placut si melodios care se parea a fi pentru cantaretele de mezzo soprana. Dupa ce a fredonat a inceput sa cante cu tot cu versuri.
" De ce vine Iarna
Pleaca Toamna
De ce pleaca frunzele,
De ce vin amintirile.
Nu le voi uita in viata mea
Cum as putea sa uit ceva,
De aceea te-as putea ruga
Sa ramai asa.
YOU ARE READING
Un suflet pierdut
FantasyO fata ,o muritoare, din Lumea Realitatii face un legamant cu o creatura a viselor. Muritoarea se saturase de viata ei normala si renunta la partea umana ca sa devina un suflet in Lumea Viselor si o entitate in viata de zi cu zi in Lumea Realitatii...
