Scrisoarea unei adolescente

569 18 14
                                    

"Dragi colegi, "prieteni" si profesori,

Am scris aceasta scrisoare ca sa va spun cum imi mai merge viata. Sunt de-a dreptul incantata ca am plecat de la voi, din acest oras si de langa aceste persoane atat de false pe unde va numarati si voi. Toata ziua imi puneati porecle din simplul fapt ca eram mai proasta la invatatura, mai grasa si nu ma machiam. Hainele mele nu erau de firma si adevarul e ca nu puteam sa fac nimic din aceasta perspectiva.

Lumea se uita la mine si intotdeauna imi zicea ca sunt urata, baietii fugeau de mancau pamantul de mine iar din prima ocazie ma faceam de ras cazand prost in fata tuturor. Prietenii mei "adevarati" nu s-au dovedit asa iar cu prima ocazie si-au gasit alti prieteni astfel lasandu-ma singura. Eu si cu muzica.

Intotdeauna stateam in banca mea ascultand muzica tare la castile mele mici. Adevarul si simplul adevarul era ca toata lumea se intreba de ce nu ies din banca. Lumea ma considera "forever alone" pentru ca nimeni nu vroia sa stea cu mine in banca. Stateam singura. Lumea se muta de langa bancile de langa mine si faceau baza de mine.

Niciodata nu voi uita asta si cred ca o sa imi amintesc mereu momentele cand plangeam pentru ca nu aveam si eu o prietena buna care sa ma inteleaga si sa fie cu mine in clasa. Prietena mea buna era si inca este la 5000 km de mine. Lucrul cel mai rau este ca nu am putut avea o adolescenta frumoasa cat am fost aici cu voi. Mereu aveati voi grija sa imi stricati acea dispozitie iar eu mereu incercam sa fiu tare si sa reusesc. Dar nu pot. 

Doare. Sa sti ca nu ai pe nimeni care sa te ajute, pe nimeni care sa iti fie acolo. Poate daca as fi avut mai mult curaj as fi facut ceva bun dar nu am avut. Acum va scriu din autobuzul meu in care plec spre turneu. Nu ati crezut niciodata in talentul meu, nu ati vrut prietenia mea iar acum exista persoane care ar da milioane pentru asta.

In clasa a V-a a trebuit sa cant in fata clasei. Eram oribila si m-am facut si mai rau de ras. In clasa a VI-a m-am apucat de cursurile de canto. V-am demonstrat progresul din nou fiind nevoita sa cant in fata clasei dar iar m-ati huiduit. Nu v-a placut si ati crezut ca nu am talent dar cand cea mai "sexy" fata a iesit in fata clasei si a cantat a fost oribila dar a primit multe aplauze.

Acum visele mele sunt foarte importante pentru mine si sincera nu imi mai pasa deloc de parerea altora legata de stilul meu. M-am saturat sa fie mereu cineva in viata mea care sa imi spuna ce sa fac si cum sa fac.

Cu drag, eu."

Scrisoarea unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum