Viata e ca o telenovela!

Tabara

Ca sa puteti intelege aceasta poveste demna de o telenovela spaniola , trebuie sa stiti de unde a inceput totul. Deci fiti atenti. S-a intamplat anul trecut in tabara.

Am mers impreuna cu doi colegi de ai mei. Clara si Ben, care imi sunt si foarte buni prieteni. Cand am ajuns acolo l-am vazut pe Josh. Un amic cu care am iesit doar de cateva ori si asta doar pentru ca era impreuna cu cea mai buna prietena a mea, care din pacate s-a mutat in alt oras, dar inca tinem legatura.

Si am vorbit, am stat unul cu altul, si in a treia zi de tabara am format un cuplu. Stiu, cam rapid. Cred ca el a fost motivul pentru care mi-a placut in tabara. El a facut-o frumoasa. Nu stau sa zic tot ce am facut in tabara pentru ca ar fi cam mult de povestit.

Dupa ce tabara s-a sfarsit, s-a despartit de mine. Si-a batut joc. Nu am plans. Nu eram in stadiul in care sa sufar dupa el. Recunosc ca am regretat putin ca ne-am despartit, dar nimic mai mult. Stand in acelasi oras si avand prieteni comuni, era inevitabil sa nu ne mai intalnim. Dar nu era nici o problema pentru nici unul dintre noi. Cu toate ca si-a batut joc de mine, eu nu port pica niciodata nimanui, deci nu aveam nimic personal cu el. Chiar ne intelegeam ca prieteni. Recunosc, ca mi-a facut ceva, nici eu nu stiu ce, dar intr-o saptamana a schimbat unele lucruri la mine.

Totul a fost bine si frumos, pana intr-o dimineata in care m-am trezit din cauza unor voci necunoscute la mine in casa. M-am dus in sufragerie, si cand am vazut cine statea pe canapea, m-am panicat. Era el, si mama lui. Prima oara am crezut ca a venit sa le spuna alor mei ca am fost impreuna si sa-mi cauzeze probleme. Da, am uitat sa zic ca am niste parinti comunisti si pana al 18 ani nu am voie sa am prieten,iar eu acum am abia 16. Ma rog, ma abat de la subiect.

Mama: Draga, vino si ia un loc.

Ma duc si ma asez pe un fotoliu, si ma uitam ba la mama, ba la Josh.

Eu: Ăăm...s-a intamplat ceva?

Mama: De acum, ei vor locui cu noi!

Eu: CE?!