Wildfire

Prolog

Sunetul unor paşi apăsaţi se auzea în spatele ei, dar era mult prea ocupată să îşi dea jos perechea de botine negre ce păreau a fi cioburi reci care îi intrau nemiloase în piele. Zis şi făcut. Asfaltul rece ce i se afişa într-un mod difuz îi îneca tălpile în valuri imaginare de gheaţă. Probabil datorită băuturii consumate în cantităţi ale căror volume nu le ştia sau poate a acelor ţigări minune pe care i le vânduse tipul blond... ba nu, brunet sau poate şaten. Nu conta, se simţise bine, iar asta era cel mai important lucru. Îşi duse mâna spre coapsă pentru a căuta fermoarul genţii unde se afla telefonul, dar aceasta nu se afla acolo, ci la petrecerea cu o locaţie necunoscută în acest moment pentru ea. Se simţea rău, aşa că se opri pentru un moment ca să-şi tragă sufletul. Luă o gură mare de aer şi simţi cum plămânii secaţi de fum îi sunt plini de răceala nopţii. O mică crăpătură se formă în ceaţa deasă, dezvăluind luna plină, perfect argintie. În ochii săi de un verde crud dansa lent peste liniile aburului din care picături minuscule se scurgeau pe părul său ca tăciunele, astfel buclele frumos conturate îşi pierdeau strălucirea şi volumul.

Îşi întoarse încet capul, încercând să observe silueta ce se ascundea în întuneric. A început să râdă asurzitor, transformând liniştea de o dinioară într-o amintire vagă şi sumbră. Nu ştia, nu ştia ce simţea în acele momente. Poate era neliniştea ce-i cuprinse sufletul într-o pătură a cărei vibraţii îi provoca acest sentiment, dar totouşi continuă să zâmbească în sinea ei, simţind nevoia să-şi aprindă o ţigară. Îşi căută pachetul în geantă, suferind de un moment de bipolaritate, iar dintre buzele sale subţiri se desprinseră lăsând să iasă la iveală câteva înjurături. Simţi aceea respiraţie caldă cum îi mângâie ceafa, pe când picăturile reci i se prelingeau pe toate părţile descoperite ale corpului. Atât de dureros şi plăcut, încât ar fi putut geme pentru a primi mai mult. Însă rămăsese doar cu amintirea, cu lovitura aceea caldă asemenea unui sărut ce-i făcuse pielea de găină.

Raven îşi transformă zâmbetul într-unul amar oprindu-se pe loc şi închizându-şi ochii încet, încet. Îşi fixase auzul pe acei paşi, ce se opriră o dată cu ea, iar aceea revelaţie îngrozitoare-i străbătu mintea. Capul său se mai întoarse o dată, încercând să distingă fiecare figură sau siluetă, însă alcool-ul deja o avea captivă în aceea iluzie. Simţi două braţe cum îi atinseră talia, menţinând-o pe ale tinerei picioare. Îşi lipi buzele de gâtul ei, făcând-o să geamă, iar zâmbetul îi reapăru pe chip, într-o variantă nouă. Ea, ea nu înţelegea ce se întâmpla acolo, pe străduţa aceea întunecată, fiind confuză şi pierdută în ale sale gânduri. Încercă să se îndepărteze de trupul solid al bărbatului, însă puterea pe care o deţinea nu-i permitea să se frământe.

- Omule, ia-o încet, murmură Raven începând să râdă ironic. Nu fac sex la prima întâlnire! El rânjii sumbru, tuşind din cauza celor câteva ţigări fumate înainte şi păru să-şi mişte buzele încet, făcând-o pe ea să-l asculte cu toată atenţia.

- Ştiu că vrei...

- Bine, poate că vreau, dar nu am chef acum, aşa că ia-ţi mâinile alea de pe mine! ţipă ea, deşi nimeni nu o auzea.

Se zbătea. O durea pieptul datorită puterii cu care băiatul o strângea, iar lacrimile îi stăteau în conţurile ochilor, gata să se năpustească peste obrajii ei înroşiţi. Chipul lui era amuzat, se distra pe seama reacţiilor ei şi încercărilor de a-i scăpa. Nimeni nu îi rezistă forţei lui Jackson White, privirii sale ce trezesc chiar şi spinii la viaţă, zâmbetului ştrengar care transmite acel mesaj de „vreau să te culci cu mine" sau trupului său ce sugerează zeitatea întruchipată, nici şarmului său irezistibil.

În timp ce privirea şi chipul îi rânjea fără urmă de sentimente în ochi, ea se zbătea în braţele lui, care se mutau cu nesimţire peste posteriorul ei acoperit de rochia neagră, subţire, ce arăta cu desăvârşire genul de fată ce ar purta un asemenea articol vestimentar. Dinţii lui treceau apăsat pe gâtul ei, lăsând urme roşii, proeminente. Nu nega că i-ar plăcea, dar presimţea că ceva rău se va întâmpla odată cu zorii zilei, ce erau aproape de a-şi face apariţia. Mirosul pielii lui o ducea cu gândul la un câmp înflorit, ce ia foc o dată cu apusul soarelui. Atât de bărbătesc, dar cu bun gust. Arăta perfect pericolul ce-i definea personalitatea. Poate că ar fi fost o partidă bună dacă nu era în starea aceasta cu mult mai rea decât deplorabilă. Îl muşcă cu putere de umăr, dar părea de piatră, aşa că nu obţinuse de la el decât un zâmbet batjocoritor şi o strângere a coapsei destul cât să o facă să scoată un scâncet ce fu estompat de palma lui caldă. Brusc, se simţi ca şi cum zbura, iar braţele lui o purtau strâns prin aer. Se împotrivea, dar, spre surprinderea ei, încă o pereche de mâini se năpusteau asupra trupului ei, imobilizând-o. Nu ştia cine sau de ce îi fac asta, plus că acum nici nu mai putea vedea deoarece ochii i-au fost acoperiţi de o bucată aspră de material negru. Era mai obosită ca niciodată, aşa că se lăsă pradă, oferindu-le victoria. Auzea două voci diferite, dar nu înţelegea, probabil drogurile inhalate îşi făceau efectul.

După ceva vreme simţi cum fu aruncată ca un lucru fără viaţă peste bancheta din spate a unei maşini, apoi motorul fu pornit. Mintea ei vâjâia din toate colţurile, iar corpul o durea extrem de mult şi ştia că va păţi ceva rău, dar nu îi mai păsa. Încheieturile sale începură să sângereze din ce în ce mai tare, iar un râs ironic îi scufundă gândurile într-o cu totul şi cu totul altă lume. Observa că era târâtă într-o maşină, fără voia sa, total neputincioasă. Simţi cum piciorul său icnii, atunci când unul dintre geamantane îi căzu pe gambă, iar unul dintre bărbaţi o trase de păr, ca să-i modeleze poziţia, apoi o palmă rece făcu contact cu obrazul său, urmat de un sărut lung, nestăpânit. Îi muşcaseră buza inferioară până când sângele îşi făcuse apariţia şi o lăsă în durerea sa, bărbatul scoţând câteva cuvinte.

- Măcar e bună de ceva? spuse unul dintre ei.

- Mai bună decât crezi, rânji Jackson pornind motorul maşinii.