JURNALUL UNEI DEPRESIVE (- Anabeth) - Prima variantă

II

5 septembrie

Dragă cititorule,

sunt tot eu,Anabeth.Au trecut 2 zile decînd nu am scris în jurnal şi practic m-am obligat să scriu.Am decis sa-ţi povestesc despre vizita mea.Pe cine am vizitat?Mi se facu dor de Seth.Am cumpărat nişte trandafiri ali de la magazin.Mereu îmi daruia trandafiri albi .Era un fel de obicei.Cimitrul nu e departe,avem un oraş mic şi a trebuit să merg doar jumatate de oră.Seth ura cimitirele si eu la fel.El le ura fiindca totul era prea calculat,fiindca toate mormintele erau la fel si era o ordine aproape imposibilă.Dar eu le uram fiindcă îmi dadeau fiori.

Am pasit printre celelate pietre pe care erau scrise numele decedaşilor şi am ajuns însfîrsit acolo unde doream.

Viaţa nu are limite,decît cele care ţi le impui singur.

Citesc în gînd citatul care era scris pe piatra lui Seth.Acesta era citatul preferat al lui Seth.A fost ideia mea să îl însemnăm pe piatră.În gînd îmi trec îmagini de la îmormîntarea fratelui meu.A venit multa lume,toţi îmbracaţi în negru,toţi trişti cu lacrimi în ochi.Era altfel cum mi-am imaginat.Am crezut ca v-a fi o zi poioasă şi ca soarele nu îşi va scoate capul de după norii negri,dar era complet invers.Atunci mi-am amintit de iubita lui,Kaitlyn.Lacrimile aproape că-i astupau vedearea şi doar o simplăclipire din ochi le putea elibera pe obrajii ei paliyi.Dar nu facuse asta.Ştiam ca suferea,însă ea era mei puternică decît mine.

Cînd s-a terminat nu mai eram eu.Eram doar o stana de piatră care nu trada nici o emoţie,doar priveam piatra pe care era scris numele lui Seth şi aşa va rămîne pînă cînd nu v-a fi doborîtă de ani şi farîmiţată de timp.

Semnat,

Fata depresivă.