VII

136 18 0
                                    

8 octombrie

Şi iarăşi îţi scriu,cititorule,

tot eu.Nu ştiu cu ce să încep.Stăteam şi eu în bancă, liniştită, şi deodată îmi apare în faţă Annie cu cele 2 clone ale ei.Nu ştiu ce a apucat-o,pur şi simplu vine la mine şi îmi spune...

~Stai departe de Derek,ai înţeles?...se rasteşte ea la mine,eu doar am decis s-o refuz şi am continuat să citesc tema din carte la matematică dind doar din cap în semn că am înţeles.

Dar se pare că asta nu era de ajuns.A trebuit să-mi trîntească cartea la pămînt şi să-mi dea o palmă.Am rămas şocată,nu m-a durut atît de tare pe cît m-a uimit gestul ei.

~Să nu te apropii de el!

Simteam că lacrimile urmau să apară,aşa că doar mi-am aruncat totul î n geantă ieşind repede din clasă.M-am lovit de cineva, cînd mi-am ridicat privirea l-am vazut pe Derek.

Doar l-am înconjurat nervoasă şi nici nu m-am obosit să privesc în urmă cînd mi-am auzit numele rostit de el.

Fata depresivă


JURNALUL UNEI DEPRESIVE (- Anabeth) - Prima variantăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum