Am stat ore in sir gandindu-ma la cat de imatur s-a purtat tatal meu.Secundele s-au transformat in minute iar minutele s-au tansformat in ore. Fara sa constat,am adormit .
Dimineata a venit mai repede ca de obicei si imi simteam pleoapele grele de parca ar fi avut sute de kilograme.Sorele patrunde prin geam si imi strica somnul. Ma uit la ceas si vad ca era 08:30. Constat ca o sa intarzii. Sar ca arsa din pat, ma duc in baie si fac un dus de 10 minute ,apoi imi imbrac repede hainele si ma indrept spre usa de la iesire cu ghiozdanul in spate.
Din fericire am ajuns la timp la scoala; Prima ora aveam Engleza si nu voiam sa intarzi.
Ma apropii de laboratorul de limbi moderne si o vad pe domnisoara Kelly cum se aproprie de mine cu pasi grabiti.
-Buna dimineata,Jessica!! Vad ca nu prea ai dormit noaptea trecuta.
-Buna dimineata, domnisoara Kelly!!Da,nu prea am dormit. M-am gandit la multe lucruri.Imi atintesc privirea in podea si simt cum ea incepe sa regrete ca a facut aceea remarca prietenoasa. -
-Scuza-ma pentru modul meu nepoliticos de a face conversatie. -Ma priveste fix si pot citi in privirea ei regretul combinat cu mila.
-Nu va cereti scuze,nu aveti de ce .-Ii raspund incercand sa conturez un zambet pe fata .
-Mergem in clasa?
-Da.
Am intrat in clasa si am inceput lectia. Cu toate acestea nu puteam sa ma gandesc la privirea ei,nu suport mila .Urasc oameni care pa privesc cu mila ,se uita parca prin mine si vad doar ceea ce sa intamplat,fara sa imi simta cu adevarat durerea. Mila este doar un fel de aroganta doar ca este diferita prin asa-zisul "interes" al oamenilor fata de ceea ce s-a intamplat in viata nefericitilor .
Sirul de ganduri imi fu intrerupt de clopotelul care prevestea pauza. Am iesit din clasa mai mult tarandu-ma decat mergand .Ma indrept spre dulap pentru a-mi lua cartea de biologie si simt acelasi sentiment pe care il simtisem si ieri si de care eram convinsa ca o sa il simt mult timp de acum incolo. Acel sentiment ca sunt urmarita. Ce e drept, toti ma priveau ca pe o neadaptata.
La un moment dat imi apar in cale cele trei curve ale liceului care ma imping pentru a putea trece,in mod normal m-as fi intors,le-as fi smuls parul si le-as fi pus sa si-l manance,dar eram prea obosita.
In apropierea dulapului vad un baiat inalt ,blond, cu ochi albastri,o postura impunatoare si cu niste gropite adorabile cum se indreapta spre mine.Ah, era asa frumos, acum imi dadusem seama ca am intalnit in carne si oase definitia cuvantului perfectiune.Dar oare cine era,de unde venise si cum de reusise sa imi acapareze gandurile doar prin simpla lui existenta.
Restul orelor s-au desfasurat normal,la sfarsitul lor m-am indreptat spre casa.
Imediat cum am intrat pe usa mi-am aruncat ghiozdanul langa raftuletul cu incaltaminte si am plecat spre bucatarie.Mama era linistita din moment ce nu simteam miros de ars.
-Mama,am ajuns acasa.
-Buna,frumoaso,cum a fost la scoala.-Cand mi-a pus aceasta intrebare mi-am reamintit de ingerul ala perfect.
-Nimic special.-Fac o incercare penibila si inutila de a o minti pe mama.
-Serios?Zambetul pe care l-ai afisat cand te-am intrebat imi spune altceva.
-Serios! Nu s-a intamplat nimic.
Ah,ranjet idiot,nu puteam sa ma abtin.Ce proasta sunt si ce ranjet nenorocit si tradator am... Binenteles ca si-a dat seama ca mint,doar este mama. Si ea a trecut prin asta.
Oh,cred ca o sa mor,daca o sa patesc asta si in fata lui, de ce nu imi pot controla iesirile astea penibile?!...
