Cassie

Capitolul 1

- Cassie. Cass , trezește-te. Haide, e târziu, o să întârziem, mi-a spus prietena mea cea mai bună.

    O cunosc pe Caitlyn din copilărie. Dintre toate persoanele, ea m-a susținut cel mai mult și ne-am apropiat repede. Nu mă atașez ușor de persoane , dar de ea am prins drag de la început și a devenit parte din familie. Ne cunoaștem toate secretele și majoritatea timpului îl petrecem împreună.

- Cait, mai știi când ți-am spus că ai acces în casa mea oricând? Am mințit.

- Cassandra Edison. Ai cinci secunde să te ridici sau o să torn apă pe tine.

- Bine, doar.. doar lasă-mă un minut.

- Uite, te iubesc și te respect, dar dacă vom întârzia din cauza ta în prima zi de liceu...

- Okay, am înțeles, mă ridic.

    M-am ridicat din pat și am început să mă aranjez. M-am spălat pe dinți, mi-am făcut un duș rapid și am început să-mi usuc părul. M-am îmbrăcat lejer, cu un tricou simplu, alb , o pereche de pantaloni negri strâmți și bocancii mei negri Doc Martens , de care sunt îndrăgostită. Mi-am lăsat părul pe spate , m-am machiat rapid și mi-am luat geaca de piele.
    Am coborât scările și m-am dus spre bucătărie, unde am găsit un bilețel pe frigider.

 A intervenit ceva important și trebuie să plec pentru câteva zile. Nu am avut timp să-ți pregătesc micul dejun. Îmi pare rău și te iubesc, scumpo.. să mânânci bine cât lipsesc.

                                                                                                                                                          -Mama.

- Bineînțeles, am oftat.

    Părinții mei mereu erau plecați cu afacerile și am ajuns sa-i văd rar. La început erau plecați doar în weekend-uri , dar încet încet, weekend-urile erau transformate în săptămâni și chiar luni întregi. Majoritatea adolescenților de vârsta mea ar fi fericiți și ar da petreceri în fiecare seară. Nu și eu.

    Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, îmi plac petrecerile, mult, dar cele care sunt date cu un scop. Nu sunt cea mai mare fană a locurilor cu multe persoane, toate duhnind a alcool și sărutându-se prin diferite locuri, mai ales în casa mea.
Cât despre locuitul singură, nu pot să spun același lucru. E plăcut, e relaxant, dar uneori simt nevoia să mă descarc, să vorbesc cu cineva. Am nevoie de.. o mamă, una adevărată. Una care să mă oblige să merg cu ea la cumpărături, să ne uitam la filme romantice, să petrecem timp împreună. O mamă căreia să-i pese mai mult despre viața fiicei sale și să-și bage nasul prin treburile ei. Știu, ciudate dorințe pentru o fata de 17 ani.

- Ești gata? m-a întrebat Cait nedumerită.

- Mhm.. haide.

    Mi-am luat rucsacul, un baton de cereale și am ieșit pe ușă.
    Nu locuiesc foarte departe, dar eram în întârziere așa că am fost nevoite să alergăm. Din fericire, am ajuns la timp la ora domnului Jackson. I-am zâmbit triumfător prietenei mele și m-am așezat în penultima bancă de pe rândul din mijloc. Profesorul a început să ne predea, iar timpul parcă trecea din ce în ce mai greu. Încercam să mă concentrez, dar vocea lui se auzea din ce în ce mai încet , iar eu mă afundam în gândurile mele. Am început să mă gândesc la zilele ce vor urma.

    Un nou an școlar înseamna noi elevi. Noi materii, noi profesori și fețe necunoscute.

    A doua ora a fost cea a domnului Morris, preferata mea. Ora de arte plastice. Mereu mi-a plăcut să desenez, mă ajută să mă liniștesc în situații dificile și îmi dă senzația de libertate. Ideile parcă nu se mai termină și timpul devine mult prea scurt.