Misterul Amuletei

Întâlnire predestinată

Acea amuletă pe care am găsit-o în pod..Nu-mi dă pace niciun pic așa că am luat-o de pe noptieră și am început s-o studiez,e așa frumoasă..Mi-am pus-o la gât și era cât pe ce să uit că e prima zi de liceu,clasa a 10-a..

- Jacqueline! mă strigă mama. Hai la micul dejun!

-Vin acum! strig cât pot de tare și îmi ascund amuleta sub bluză.

Mă aștepta cu un mic dejun copios ca de fiecare dată.

-Poftă bună! îmi spune mama cu un zâmbet larg. Să te grăbești să nu întârzii la liceu!

-Da, mamă! îi spun cu gura plină.

După ce termin de mâncat merg în cameră și îmi aleg cu ce să mă îmbrac.Desigur,o cămașă albă,niște blugi negrii și aleg niște balerini crem.Îmi iau banii și geanta pentru cărți și pornesc spre o florărie pe care am văzut-o în visul meu ciudat.Merg spre florãrie veselă, dar am sentimentul că cineva mă urmărește...Intru în florărie grăbită și mă uit neliniștită la oameni. Probabil mă cred nebună.Imediat ce am intrat, a intrat și un băiat înalt,cu păr castaniu închis și cu ochii căprui.Dacă expresia lui disperată ar putea fii un tablou clar l-aș cumpăra pentru o casă de groază. Pare să caute pe cineva,dar nu-l găsește. Mă detensionez puțin și aleg niște trandafiri roșii pentru dirigintă când acel băiat mă strigă

-Jacqueline,tu ești? Se uită la mine cu aceeași privire disperată.

-D..De unde îmi știi numele? Stau încremenită cu trandafirii în mână și simt un gol în stomac de parcă ceva rău de va întâmpla.

-Sunt Anubis...E o poveste lungă... Vino cu mine urgent!

Se apropie de mine și puțină disperare i se arată în ochii lui căprui.

-Crezi că sunt așa de proastă să vin cu ti...

Imediat îmi amintesc de vis și-mi amintesc de o voce care-mi spunea "Dacă Anubis te va găsi cu trandafirul roșu în mână,du-te cu el orice ar fii.Ești în pericol".

- Bine,vin cu tine,dar explică-mi!

-În sfârșit! oftează și mă ia de mână. Deci tu ești fiica zeiței Timpului care s-a căsătorit cu un muritor?

-Ce? Eu nu sunt fiica unei zeițe...Nici nu știu care sunt părinții mei...

Niște lacrimi mi se preling pe obraji

- Deci... de ce ai venit după mine? încerc să par serioasă.

-Păi... Având în vedere că aura ta este așa puternică înseamnă că tu ești. Știi... Ar trebui să porți ceva ca să nu te atace monștrii. Poți fi sfâșiată imediat.

Inima îmi bate așa de tare. Oare sunt eu fiica unei zeițe? Oare mama mi-a vorbit în vis?
Totul e așa confuz pentru mine..Și totul a început de la amuleta găsită în pod..Un semn că mama știa ce se va întâmpla..