Misterul Amuletei

Peștera Dragonului 2

-Cum adică în peștera Dragonului este amuleta mea protectoare?

-Păi când am creat această școală împreună cu mama ta am decis ca fiul sau fiica ei să aibă un talisman special,potrivit puterii lui sau ei.Și ca să fie în siguranță am pus amuleta pe gâtul dragonului ca să nu o fure orice elev însetat de putere,termină de spus directoarea Annabelle.

-Și nu e cam periculos pentru cei care o să ia amuleta? spun cu o voce serioasă.

-Normal,draga mea,nimeni nu a reușit până acum s-o ia.Și a fost foarte greu să-l facem pe dragon să stea ca să-i punem amuleta. De aceea, Anubis și cu fiul lui Osiris,Jack, o să ia amuleta.

-Și eu o să stau degeaba când ei se luptă cu acel dragon care poate să-i ucidă?

-Păi,începe o propoziție,dar Anubis o întrerupe.

-Jacqueline,nu știi de ce sunt eu în stare cu Jack.Nu degeaba sunt eu protectorul tău. îmi face cu ochiul.

-O..ok.. ,rămăsesem mută..Nu credeam că Anubis e așa puternic.Vorbele lui m-au cutremurat pe interior,poate e așa puternic precum spune.

-Acum,Jacqueline,hai să-ți arăt camera în care o să stai în timp ce Anubis și Jack se ocupă de recuperarea amuletei tale. mă ia de mână și mă duce pe un coridor fără sfârșit.
Într-un final am ajuns în fața unei uși de lemn masiv unde era o clepsidră cioplită și parcă vopsită cu aur.

-Atinge-o Jacqueline! mă îndeamnă directoarea. Doar așa o poți deschide.

Ating clepsidra emoționată în timp ce directoarea se uită la simbol uimită.
Simbolul strălucea mai ceva ca farurile unei mașini.Ușa se deschide ușor și intru puțin orbită de către acea lumină. Mă frec puțin cu mâinile la ochi și rămân uimită de uriașa cameră în care sunt.

-Woow..,îmi scapă printre buze.

-Îți place,Jacqueline? se uită diretoarea la mine cu ochi sclipind.

-Dacă aceasta este o cameră normală aici ,cred că nu mai ies din camera asta! chicotesc și admir picturile de pe pereți.

-Mă bucur că-ți place. Nu toți apreciază decorul pe aici așa că am fost nevoiți să schimbăm mobila,să zugrăvim..,scoate un oftat zgomotos când își amintește toate modificările camerelor. În concluzie camera aceasta este neatinsă de când am creat școala.Sper sã-ți placă,zâmbește.Fă-te comodă,Igor va veni imediat cu bagajele tale,și dispare cu un zâmbet până la urechi.

-Oare cine o fii Igor? gândesc cu voce tare.

-Eu sunt,îmi zâmbește strâmb un cocoșat transpirat.Și nu,nu sunt Cocoșatul de la Nôtre Dame,sunt fiul lui.

-Acum se leagă totul,chicotesc,eu sunt Jacqu... și mă întrerupe Igor.

-Jacqueline Dianne Morgan,fiica zeiței Timpului Anna Morgan,pe aici bârfele se află ușor,îmi aduce cele 4 valize.

-Oh..Mersi Igor,zâmbesc și îmi iau valizele și mă uit la Igor.Pare un cocoșat tare amuzant și chiar loial.

-Nu știu ce ai tu acolo, dar cred că poți duce o familie întreagă de ratoni la ce grele au fost de urcat. râde de parcă ar fi un tiran și pleacă din cameră tropăind.

Îmi despachetez valizele și încep să-mi pun hainele la locul lor,și așa fac și cu obiectele.
Când să mă așez pe pat,găsesc o uniformă care constă într-o fustă neagră,o cămașă albă cu mânecă lungă și un sacou care avea clepsidra cusută manual drept emblemă.Uniforma am pus-o pe un scaun și m-am așezat pe pat obosită și gândindu-mă cum se descurcă Anubis și Jack.

Între timp Anubis și Jack fac un plan de a lua amuleta fără a-l omorî pe dragon.

-Deci Jack,tu să creezi niște zombalăi de ai tăi și niște schelete care să-i țină coada și membrele.

-Anubis,nu îți dai seama ce puternic e dragonul? Crezi că niște schelete ar putea să-l țină?

-Da..La partea asta ai dreptate..Pune o duzină de schelete și zombii cu funii.Mai bine?

-Crezi că e așa de ușor să învii niște morți și să și aibă funii?

-Nu, dar e nevoie. Haide, Jack! Se uită serios.

-Ok...bine,oftează și mormăie niște incantații.Imediat comanda cerută de Anubis e în fața ochilor lor.

-Bine lucrat,Jack. Acum să îi și înarmăm! bate din palme și niște ciclopi îi înarmează și îi echipează.

-Acum să luăm amuleta. zâmbește șiret și își pune masca de șacal și își scoate armele.

Armata de zombii și schelete sunt îndrumate de Jack, în timp ce Anubis cheamă niște spirite ale unor vrăjitori malefici.
Jack și armata reușesc să-l lege pe dragon și Jack pune spiritele deasupra capului dragonului.
Anubis împreună cu Jack se apropie de gâtul dragonului vrând să ia amuleta, dar dragonul se trezește și vocea lui cutremură tot în peșteră.

-Cine are curajul de a mă trezi? spune dragonul cu o voce înspăimântătoare.

-E momentul Anubis! țipă Jack

-Acum,acum! spune Anubis concentrat să pună spiritele rele pe dragon.

Dragonul scapă de funii și aruncă armata de zombii și scheleți pe pereții peșterii.
Era un haos cu foc! Jack și cu Anubis încercau să ia amuleta, dar părea imposibil.
Spiritele rele nu aveau nici un efect asupra dragonului,Jack crea câte 2 armate de zombii și schelete,dar ajungeau ori pe tavan ori pe pereți.
Anubis,enervându-se,aruncă un os departe și atenția dragonului a fost atrasă.Văzând că are efect,se înțelege din priviri cu Jack.
Jack pune trupele să lege pe de o parte și de alta a peșterii sfoara așa încât dragonul să se împiedice.

-Hei, dragonule! Îi flutură un os în aer și îl aruncă.Atunci ia-l!

Dragonul fuge după os, se împiedică de funie și pică lovindu-se la cap.Anubis ia amuleta și fuge împreună cu Jack din peșteră și o sigilează amânând vrăjile.

-Am reușit,Jack! gâfâie și admiră amuleta.

-Da..Chiar am reușit! se uită la amuletă mândru.Să nu mai facem așa ceva,da?

-Normal că nu! râde și merge spre biroul directoarei.

-Am adus amuleta,Doamnă Annabelle!

-Bună treabă Anubis.Ești liber acum! ia amuleta și zâmbește ca de fiecare dată.Să ai grijă de Jacqueline.

-Da,doamnă! pleacă în camera lui.

Eu, stând în cameră, am dormit buștean.