Hey! Numele meu e Roxett iar aceasta este cartea vieti mele!Sa incepem...eu locuiesc in Canada mai exact in Ottawa,m-am mutat aici cu mama mea si fratele meu David .Ne-am mutat acum o luna dupa ce mama mea nu a mai suportat sa ne chinuim in Londra.Parintii nostrii au decis sa divorteze deoarece tata era alcoolic ,iar mama avea foarte mult de suferit din cauza lui.Sa revenim..
Era dimineata.Mama nu venise sa ne trezeasca cum facea deobicei,asa ca m-am dus sa vad daca sa intamplat ceva.Am vazut usa inchisa la camera ei,asa ca am vrut sa vad daca se simte bine.N-am apucat sa deschid usa la camera ei ca am si auizt vocii din bucatarie.Mama vorbea la telefon si parea foarte fericita,mai mult ca de obicei.M-am retras inapoi in camera mea fara sa dau de banuit ca am tras cu urechea . N-am apucat sa ma asez inapoi in pat ca mama ne-a si strigat ,sa venim la masa.Fratele meu David ,cobora pe scari in fuga si striga ca un besmetic ,"ce mancam azi"?Mama cu un zambet larg ,neobisnuit pentru ea ne pregatise clatite cu nutella la micul dejun.
-Mama,cum de in dimineata asta ne-ai pregatit clatite?
-Pai,stiu ca va plac foarte mult,asa ca v-am facut o surpriza.
Nu prea era stilul mamei sa mancam ce vrem la micul dejun,dar cine stie ,sa fi fost devina conversatia de azi dimineata.Fratele meu,a terminat inaintea mea clatitele ,ca deobicei el e foarte energic.Mama la trimis sus sa se pregateasca pentru scoala.Era momentul perfect in care sa o intreb de ce e asa fericita?
-Mama, s-a intamplat ceva de esti asa fericita?
Mama uitandu-se foarte atent la mine mi-a raspuns:
-Nu ,nu sa intamplat nimic special!
Eu stiam sigur ca sa intamplat ceva dar evita sa-mi spuna.Dar n-am renuntat .
-Mama,esti sigura?
In acel moment mama ,mi-a dat de inteles ca ar cam trebui sa plec.
-Auzi ,dar tu nu intarzi la scoala ,domnisoara?
-Ba da acum ma pregatesc!
Era clar ca evita sa-mi spuna dar nu mai aveam timp sa aflu...era tarziu.Ajunsese si autobuzul de scoala.Ce bucurie...
Mama striga foarte tare, ca in acel moment si cei de pe varful Everest cred ca o puteau auzi.
-A venit autobuzul,haideti sa nu-l pierdeti!
-Gata mama eu sunt primul ca de obicei!Zise energicul meu frate..
La iesire din casa mama ma opreste si imi spune soptit la ureche:
-Diseara intarzi, ai tu grije de fratele tau,bine?
-Bine desigur!
-Multumesc!Stiam ca ma pot baza pe tine!
Ce vorbe frumoase,e clar ca mama ascunde ceva.Autobuzul ajunge in apropierea minunatei mele scoli.Toti elevi coboara din autobuz.Curtea era plina de ingamfati si infumurati de bani gata,dar si de bietii copii ,tocilari care erau batjocuriti mereu.Inca nu mi-am dat seama din ce categorie fac parte ..ii urasc pe copii astia de banii gata dar nici nu sunt o tocilara,e foarte greu sa-ti alegi grupul cand esti nou.
