Perspectiva autorului:
Era a II -a luna de toamna a anului 2015. Ea statea pe banca din parcul Teilor. Un parc apropiat de cartierul ei.
Isi mai clatina din cand in cand picoarele, se mai uita cand in stanga si cand in dreapta, isi mai schimba melodia de pe iPod, isi mai scotea telefonul din buzunarul jachetei si se mai uita la ceas. Se parea ca asteapta pe cineva. Era cam de-o ora in parc si parea ca mai are ceva de stat. Isi scoate casa din ureche si aude cum frunzele sunt zdrobite de picioarele unei siluiete destul de innatle. Stia cene e iar cand il vede cum se apropie. Murmura printre buze:
"Nu tu!"
Se ridica si se gandeste la o modalitate de a trece neobservata. Isi pune gluga in cap si o i-a drept in fata lui. El, neatent ca de obicei intra in ea cu umrul zdruncinad-o foarte tare.
-Îmi pare rău! Spuse el.
Dar ea se prefăcu ca nu-l aude... si bombane doar pentru ea:
-Si mie!
Mii de fiori ii străbătea inima, iar firele micute de pe sira spinarii se ridicau unul cate unul cand auzi ca el o striga.
"La naiba!m-a recunoscut!"
Mareste pasul din ce in ce mai repede, iar el vine dupa ea.
"Gandeste Ani,gandeste!Ah... o iau pe drumul cel mai lung! Dar voi face o ora pana acasa! Mai bine decat sa alerg ca o idioata."
Da coltul drept al parcului si se uita inca panicata in spate el disparuse din aria ei vizuală:
"Am scapat!"
Se mai auzea doar sfosnetul frunzelor distruse de talpa pantofilor lacuiti. O fruza se mai desprindea de creanga si se juca mandra pin areul rece dupa se aseza exact ca un fulg de nea pe pamantul amortit. Asteptand iar o adiere puternica a vantului pentru a o arunca iar in aer astefel incepand sa se joace din nou. Cerul era la fel de negru si sumbru cum il desena ea in toate planșele le ei facute in ultimii 2 ani. Vantul se racea din ce in ce mai tare , simtind asta incepe sa tremure. Era imbracata cu o fusta negra ce avea un elastic care se sustinea de braul ei mic, apoi vreo 3 randuri de panza ii acoperea fundul si putin din patela. Sosetele mai jos cu 2 centimetri de genunchi o mai încălzeau putin, iar in sus avea un pulover gos ce acoperea banda elastica a fustei. Puloberul avea o gluga pe care o daduse jos imediat ce el nu mainera in aria ei vizuală.Mcar atat, spatele era gol, iar bratele acoperite doar jumatate. Parul ei castaniu deschis era lasat acum in voia vantului. Picaturi reci i-se asezau pe corpul ei înfierbântat, facand-o sa tresara imediat.
"Asa rece e si sufletul meu?"se gandi ea.
NU cred ca exista ceva mai rece de cat sufletul ei. Dar sa stiti, ea nu afost mereu asa... candva era persoana care te facea să razi atunci cand erai trist, care zambea ore in sir, era o persoana emotiva cu miliarde de idei. Visa mereu cu ochii deschisi si nu evita sa le spuna si celorlalti ceea ce gandea si ajuta pe orcine, nu pot spune ca exista ceva care sa emane atata fericire. Dar asta a fost de mult! Acum! E sumbra, secretoasa, tacuta cu un suflet rece. Singura data când o vezi razand este atunci cand vede pe cineva trist. E o fata multi talentata. Vocea ei rasuna in toata sala la ora de muzica, desenele ei umpleu si inca umplu paeretii scolii si toti artistii americani au colaborat cu ea, coregrafiile ei apareau la fiecare concurs de dans. Sa nu mai zic de cele 3 carti. Una despre frumusetea interioara si una despre gatit pe a trei-a o va publica luna viitoare si are la baza o poveste de viață se numeste "Amurgul dragostei"
-Mama! Strga ea imediat ce intra in casa! Mama! Nu e acasa!
Deschide usa dormitorului parintilor ei o camera mare cu un dulap urias, un pat de 2 persoane la capatul caruia era o fereastra acoperita de o perdea crem. In stanga si in dreapta patului se aflau 2 noptiere. Pe ce a din stanga era o veoza si o poza cu familia Cosbell, iar pe noptiera din partea dreapta era un bilet. Il ia in mana si-l citeste:
"Ani, in seara asta vei sta singura, noi vom avea multa treaba la birou asa ca vom rămâne la apartament. Ai grija de tine, si nu uita de crema de ciocolata din frigider.
Te iubim!"
-Crema!
Iese repede din incapere si se duce in camera ei. O incapere uriasa cu pereti albasri, un pat inalt si mare, si asupra acestiua pictata harta americii. Exact ca in camera parintilor in partea dreapta si stanga a patului erau 2 noptiere. Pe care erau asezate poze cu ea si el.Doua usi mari, erau lipite de peretele opus celui pictat acolo era dressingul. In camera mai era o masuta de toaleta cu o oglinda mare si in fata careia un scaun negru ce parea o pata neagra in camera aceea ce avea mobila alba. Acea camera era luminata de o fereastra mica. Intra in dressing o încăpere ce era de aceasi marime ca dormitorul. Pe peretele din partea dreapta erau arajate frumos pe umerase bluze,tricouri,maiouri si pluovere negre iar intr-un colt pe umerase erau aranjate rochiile si fustele negre. Pantalonii erau împachetați frumos si aranjati pe niste rafturi. Pe peretele opus usii erau doar pantofi pe o jumatate de perete erau negrii pe cealalta erau de diferire culori. Pe peretele stang erau haine colorate la fel de bine aranjat cum erau si cele negre.Cauta cu privirea niste haine comode.
Închide usa si se uita in oglinda ce era lipita de aceasta.
-Arăt jalnic! Machiajul mi-sa scurs si parul meu e asemănător unui ghem de sarma. Si iar vorbesc singura.
Iese din camera si isi aude soneria de la telefon... o suna...
Heeei, acesta e primul capitol scuze pentru greșeli ;) vreau sa ii multumesc surorii mele care m-a îndrumat sa -mi scriu cartea pe wattpad si chilledzebra pentruuu coperrrtaa!!! daca v-a placut lasati un com! Cu parerea voastra ❤
CITEȘTI
Crépuscule Amour
RandomAcesta este rostul cel mai inalt al vietii-iubirea. E de ajuns sa ne intrebam: ce ar insemna viata fara iubire? Ce ar insemna caminul fara iubire? Ce ar f îi prietenia fara iubire? Ce ae fi patria fara iubire? Ce ar fi umanitatea fara iubire? S-ar p...