Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 9

    Blake era tot mai agitata si ii facu semn soferului sa se grabeasca. Masina din spatele lor accelera. Era o masina neagra, luxoasa cu numerele de inmatriculare de Elvetia. Soferul parea si el la fel de panicat ca si blonda din dreapta lui. Fetele lor erau incruntate si chiar putin speriate. Masina gonea din ce in ce mai tare facand slalom printre putinele masini ce se aflau pe drumul catre iesirea din orasesul acesta pustin. Pe bancheta din spate Amanda nu sufla nici o vorba desi era putin curioasa sa afle de cine se teme Blake atat de tare. Elisa isi revenise si era chiar mai curajoasa decat inainte. 

      Masia vira spre dreapta, pe o poteca laturalnica ce ducea spre padure. In spate se vedeau farurile altei masini, soferul era determinat sa opreasca masina asta. 

-La naiba Blake spune-i soferului s-o lase mai moale, nu vezi cum conduce? tipa Amanda furioasa vazand viteza cu care conducea barbatul brunet de la volan.

-Regino daca nu taci s-ar putea sa ma scoti din sarite. Nu am timp pentru mofturile tale si crede-ma ca nici tu nu vrei sa vezi soferul din celalta masina. 

     Amanda cazu pe ganduri. Cine poate fi soferul?  se gandea ea. Drumul era din ce in ce mai abrupt, totul devenise mult prea periculos. Blake se intoarce brusc catre sofer si tipa cu vocea ei subtire.

-Opreste masina! Daca vrea razboi, razboi o sa aiba. De data asta ma asigur ca-l trimit unde ii e locul.

  Blonda isi deschide geanta si scoate un pistol. Soferul opreste masina si scoate si el un pistol din bord. Masina din spate incetineste si ea, iar apoi opreste. Blake coboara si deschide usa din spate, apoi o prinde pe Amanda de par si o scoate afara. Simtindu-se umilita Amanda se zbatea incercand sa scape insa simtea frica pana in maduva oaselor cand pistolul ii apasa pe tampla. Din cealalata masina cobori cineva, dupa silueta se vedea clar ca este un barbat.

  Vantul adia printre crengile copacilor aflati de o parte si de alta a drumului ingust si abrupt. Doar luna mai lumina cat de cat locul uitat de lume in care se aflau. Amanda incerca sa-i vada fata barbatului insa era prea intuneric. Blake apasa si mai tare pistolul pe tampla Amandei si incepu sa strige.

-Daca faci vreo nebunie ii trag un glont direct in cap si sunt sigura ca o vrei vie.

-Nu-i face nimic Blake, te avertizez.

  Acea voce o fulgera pe Amanda direct in inima. Picioarele ii devenira moi si fara vlaga asa ca se prabusi in genunchi. Cunostea acea voce dintr-o mie, acea voce care ii spunea "te iubesc" inainte de culcare, acea voce care o alinta si care o facea sa se simta in largul ei. Nu putea sa nu recunoasca vocea iubitului ei Octavio. 

  Barbatul se apropie si mai tare de cele doua, lasand luna sa-i lumineze fata. Indradevar era Octavio, preaiubitul ei Octavio. Un barbat cu un corp foarte bine lucrat, cu parul brunet si putin odulat, ochi caprui si patrunzatori si buze carnoase, un barbat de vis. Purta pe el un costum clasic, vizibil foarte scump. In partea dreapta a curelei se zarea un pistol. Amanda isi aduna puterile si se ridica inapoi in picioare, nemaipasandui de pistolul de la tampla ei.

-Octavio? Nu-mi vine sa cred...nu-mi vine sa cred ca esti viu! striga Amanda in timp ce lacrimile ii curgeau siroaie pe fata.

-O sa fie bine Amanda, o sa te scap de oamenii astia si o sa iti explic totul. Da-i drumul in momentul asta Blake.

-Ce dragut, ce dragut mai ca nu-mi curge o lacrima. Trebuia sa te gandesti la micuta ta regina inainte sa te prefaci ca ma iubesti doar pentru a aduna dovezi. Esti un las si un nemernic Octavio, iar ea o sa plateasca pentru asta.

   Soferul lui Blake se apropie de sefa lui tinand in mana un pistol indreptat spre Octavio. Se vedea in ochi lui ca ii parea rau ca o parasise pe Amanda, o iubea si nu vroia sa o piarda. Facu un pas in fata scotandu-si pistolul si aruncandu-l in fata lui Blake.

-Sunt neinarmat, o poti lasa sa plece si ma poti lua pe mine. Defapt vrei ca eu sa mor, ea nu are nici o legatura.

-Octavio sa nu indraznesti sa mai mori odata, mai ales pentru mine! striga Amanda in timp ce se inneca in lacrimi. Pentru ea socul fusese mult prea mare, credea ca il  uraste insa in momentul in care l-a vazut inima i-a sarit din piept.

-Stai linistita Amanda, o sa muriti amandoi oricum. O sa te omor pe tine si o sa-l las vreo doua luni sa se invinovateasca apoi o sa-l omor si pe el, spuse Blake cu un zambet multumitor pe fata.

   Intre timp in masina Elisa se chinuia sa-si dezlege mainile. Soferul nu o legase destul de strans pentru ca era destul de slabita, nu se gandise ca o sa-si revina. Fata incerca din rasputeri si reusi sa se elibereze. Privi pe geam si il vazu pe sofer indreptand arma spre Amanda, iar Blake spre barbatul care le urmarise, adica Octavio. 

  Iesi din masina fara ca cineva sa observe si astepta ocazia sa o salveze pe Amanda, cea pe care o considera deja mama ei. In momentul in care soferul se pregatea sa traga in Amanda, Elisa se napusti pe acesta si il dobori la pamant. Blake trase doua focuri de arma, iar Octavio se repezi isi lua arma si o impusca apoi trase si in sofer. Amanda era la pamant paralizata de frica. Octavio se repezi spre ea si o lua in brate.

-Esti bine iubito? Te rog spune-mi ca esti bine, nu mi-as ierta-o niciodata daca ai pati ceva. 

-Sunt bine Octavio, ma bucur doar ca ai fost aici, spuse Amanda in timp ce il imbratisa.

   Momentul celor doi fu intrerupt de gemetele Elisei. Amanda isi indrepta privirea si o vazu zacand intr-o balta de sange. Unul din gloantele trase de Blake o nimerise in piept. 

-Elisa rezista, rezista micuto, o incuraja Amanda in timp ce Octavio suna la politie si ambulanta. 

-Multumesc...pentru tot...Amanda.

-Elisa te rog nu face asta, te rog nu! striga Amanda.

  Insa acel glont fu mult prea mult pentru ea. Elisa isi inchise incet ochi si adormi pentru totdeauna. Amanda incepu sa planga si sa loveasca pamantul uscat si crapat. Incepu sa o scuture obsesiv si sa-i strige numele insa Elisa inchise ochi, si nu avea de gand sa-i mai deschida vreodata. Octavio se apropie de ea si o lua in brate, nu putea face mai mult decat atat. 

  Politia si ambulanta ajusera si ele la fata locului. Amanda ii ceru telefonul lui Octavio pentru a o suna pe Dakota. Aceasta era moarta de ingrijoarare si fu in culmea fericirii cand ii auzi vocea. Cu un ton timid Amanda o intreba de Jason.

-Cum se simte? Ultima daca cand te-am intrebat asta vestile nu au fost prea bune..

-E bine fetita mea. Jason e aici cu mine si Max si se recupereaza. E si el foarte ingrijorat de tine. Toata ziua suna la politie sa se intereseze de disparitia ta. O sa sara in sus de bucurie cand ii spun ca esti bine.

-Dakota asculta-ma bine, si te rog aseazate prima data.

-Ce s-a intamplat Amanda? intreba Dakota ingrijorata.

-Octavio traieste! Nu pune intrebari ca nici eu nu stiu inca ce si cum, dar atat iti spun, e in viata si m-a salvat.

-Dumnezeule mare! Ai avut dreptate, trebuia sa ma asez am si ametit.

-Nu ii spune lui Jason despre el, spune-i doar ca sunt bine si in maxim doua zile vin acasa. Octavio trebuie sa mearga pe la sectia de politie, cand termina pornim spre casa.

-Am inteles micuto, o sa-ti pregatesc cel mai bun desert pe cand ajungi. Te iubesc mult, aveti grija de voi.

-Si eu te iubesc! ii spuse Amanda apoi inchise. 

   Octavio inca vorbea cu politistii, in timp ce medicii ridicau cele doua cadavre, Blake era inca in viata si primise primul ajutor. Amanda se aseza pe iarba, nu-i venea sa creada ce se intamplase. Radioul din masina de politie era inca pornit asa ca Amanda asculta cu atentie, era vorba despre ea : "Amanda Clarke cunoscuta sub numele de Regina din Manhattan a fost gasinta intr-un final, si nu de oricine ci de Octavio Valverde considerat decedat de mai bine de un an. In spatele acestei rapiri se afla Blake Helfire, faimoasa proxeneta din America. Amanda se simte bine si din sursele noastre se va intoarce cat de curand acasa. Te asteptam"

***********************************************************************************************

Sper sa va placa si va astept parerile. Chiar daca am voturi si cititori as vrea sa citesc si niste pareri asa ca da-ti frau liber imaginatiei :)). Va pup