Baiatul Din Vecini -part II h.s

01

Hainele ei erau murdare de cele mai aprinzatoare colori. Pete mari si mici isi faceau combinatia creand culori divine. Era gata in sfarsit.

-Carter, domnul Walter te astepta.

Zoella intra intr-o sala mare, imensa, uimitoare si abstracta cu cele mai frumoase, ciudate si interesante creatii. Tablouri mici, mari puse unele langa altele iar in fata lor stateau creatorii acestora pentru a intampina lumea care voia sa le cumpere. Acum era randul ei. Se pusese fata-n gata cu domnul Walter, da-du mana politicos isi prezenta tablourile. Usor cu o atingere de deget ii surprindea trasaturile importante, combinarea nuantelor si explicarea acestora. Dupa minute bune de explicat expresia ei se schimba in doua secunde cand afla ca incercarea ei a dat gresi.

-Imi pare rau domnisoara dar nu cred ca picturile tale sunt potrivite pentru galeria noastra. Ii spuse criticul in timp ce mai tragea cate o privire la cele 3 tablouri alea fetei.

Nelamurita il striga din urma pentru a-i capta din nou atentia ca sa-i explice unde a gresit. Dezamagirea ei creste in timp, cand vede pe alticineva cu lucrari mult mai proaste care sunt acceptate si puse la vanzare.

O doamna, in floarea varstei, imbracata la costum cu o palarie micuta care ii apocerea un sfert din cap, cu un decolteu decent impreuna cu baiatul ei mai mare, incerca sa-i atraga atentia cu un zambet cald si incurajator punandu-i mana usor pe mana.

-Cat costa acesta? Intreba in timp ce ii studia tabloul atingandu-l usor.

Zoella nervoasa se uita urat si ii intoarse spatele.

-Nu este de vanzare niciunul! Ridica tonul in timp ce se se indrepta spre usile pe care a intrat.

Isi tinea tablourile strans in mana aprope ca li se rupeau panza, iar la primul cos de gunoi care ii era in cale,le-a indesat adanc cu lacrimi in ochi suspinand. Injuraturile sale erau gasite destul de ofensate in fata unor critici si a altor persoane care treceau pe langa ea, uitandu-se incruntate si trecand mai repde.

-Cred ca iti dai seama ca nu incap in cocul asta de gunoi, nu?

Isi ridica privirea si un baiat inalt, cret isi cobora privirea asupra ei. Ii intinse o mana pentru a o ajuta sa se ridice, ea se scutura pe fusta si fac contact vizual.

-Vino dupa mine. Ii spuse baiatul in timp ce o ia in fata ei, ea urmandu-l cu privirea in pamant.

Afara sorele era ascuns in nori, cerul fiind intunecat, gata sa ploua. In jurul ei erau tomberoane mari, voluminoase unde mai erau aruncate tot felul de tablouri, pensule, culori si obiecte speciale pentru schitat.

-Dar sunt atat de frumoase. Spuse Zoella in timp ce isi calca picturile in picioare, sarind aproape pe ele lasand un urma ei mizerie. -Du-te cu ele la expozitie, mi-a spus. Vor acapara toate privirile. Vorbi ea cu voce tare in timp ce tipul de langa ea se uita ciudat.

Le-a strans de jos si le-a indesat in cosuri diferite respectand regulamentul. La final isi scose pachetul de tigari si se calma tragand cu putere dintr-una. Isi baga la loc bricheta in ghiozdanul negru si micut impreuna cu pachetul si pleaca ne luandu-si la revedere sau multumindu-i tipului, ca i-a gasit un cos mai bun de gunoi pentru arta ei.