Misterul Amuletei

Ghicitoarea

- Un vampir! răspund încă o dată cu încrederea zdruncinată, dar zidul nici nu se mișcă.

-Jacqueline,trebuie să plecăm până nu dăm de o capcană! mă ia de mână și se uită temător la mine.

-Anubis,îmi ascunzi ceva?îi ignor mâna și spun tare și clar.

-Nu,nu îți ascund nimic. mă trage puțin de mână.

-Atunci de ce nu se dărâmă zidul? spun cu o seriozitate pe care cred că nu o să o mai am niciodată.

-Probabil mecanismele sunt puțin mai vechi și răspunsul tău a funcționat,dar probabil de mișcă mai greu.

-Bine atunci,să mergem. mă ia de mână din nou și fug împreună cu el din cimitir prin poartă.

Nu eram convinsă de răspunsul lui Anubis. Știam că îmi ascunde ceva, dar nu știu ce.

-Jacqueline,nu ești obosită? se uită la mine cu ochi blânzi.

-Ba da,dar sunt bine,Anubis. mă uit în ochii lui blânzi care ascund o mie de secrete.

-Hai, Jacqueline,culcă-te. Mâine e prima zi de cursuri la școala asta.
Mă duce spre cameră .

-Oh,bine,bine.Mă duc la culcare, dar să faci la fel. deschid ușa atingând clepsidra.

-Normal,Jacqueline! scoate un chicot.

-Ce râzi acolo? îmi iau cămașa de noapte și mă închid în baie ca să mă îmbrac.

Baia e mare,cu tonuri aurii cu maro. Are și o cadă enormă albă cu o cascadă în spatele ei,un duș destul de modern și încăpător, iar chiuveta pur și simplu foarte adâncă.Oglina e uriașă, dar și foarte curată.
Într-un final mă schimb și când ies din baie toate luminile sunt stinse și-l văd pe Anubis dormind pe canapea.
Mă așez pe pat și mă învelesc până la gât în caz că lui Anubis îi vine vreo idee. Gândul că nu am putut dărâma al treilea zid mă dezamăgește. Credeam că știu totul despre Anubis..
Dar îl cunosc de 2 zile. Era logic să se întâmple asta.
Într-un final adorm și încerc să visez frumos.

Între timp, Anubis observă că am adormit. Iese din cameră folosindu-și puterile de vampir și deschide un portal către cimitir și sare în el.
Același zid neclintit,aceleași emoții... Se apropie de zid și spune ce este.

-Vampir și... , îl întrerup.

-Vampir și mai ce , Anubis? Dacă ăsta e numele tău adevărat.

-Cum ai ajuns aici?..Nu dormeai?

-Dormeam,dar nu sunt surdă,Anubis.Răspunde! Vampir și mai ce? spun cu voce tare și aproape țipând.

-Am promis că n-o să-ți spun ce sunt,Jacqu...
Îl întrerup din nou.

-De azi, pentru tine, sunt Zeița Timpului.Spune ce ești de fapt,țip de nervi și-mi încleștez pumnii.

-Sunt vampir și...

Niște pietre se mișcau și se auzeau bubuieli din fața noastră. Era un ciclop de piatră care zbiera.