JURNALUL UNEI DEPRESIVE (- Anabeth) - Prima variantă

XIII

3 decembrie

Se pare că îţi scriu tot eu,

Am ajuns ieri la şcoală.Lecţiile au trecut rapid.În pauya de prîny am stat la masă cu Betty,o colegă de laora de matematică, Dominic,Coralline,iubita lui Dom şi ...tam,tam,tam,tam...Tylor şi Jess.Acum sunt oficial împreună.Nu cred că o să dureze mult,o ştiu pe Jess,nu e potrivit pentru ea.El e prea închis şi ea e prea energică şi comunicativă.Sau poate că Jess v-a reuşi să-l schimbe,aşa cum m-a schimbat pe mine.

~Ce părere aveţi despre bal?...mă întreabă Betty,ea e cea care s-a ocupat de ornamente şi de organizarea balului.

~Au fost mai bune decît anul trecut,asta-i sigur...o bucură Tylor.

~Dar tu,Alissia.Ţi-a plăcut balul?...întreabă Betty curioasă.

~Da.Mi-a plăcut...zîmbesc fals şi apoi îmi aţintesc privirea spre salata mea de fructe.

Încă mă gîndeam la bal.Şi în minte îmi apăreau imagini cu noul mea coşmar de ieri seară.Fără să-mi dau seama o lacrimă îmi scăpase căzînd pe mâina mea dreaptă.

~Ally,eşti bine?...mă întreabă Jess,era uşor să-mi dau seama cine era fiindcă doar ea îmi spune aşa.

~Da.Sunt bine...o mint şi nu-mi ridic privirea de la fructe,încercînd să mă concentrez pe discuţia dintre Betty şi Coralline despre nu-ştiu-ce.

Ştiu că apoi voi trebuie să-i spun Jessicăi o minciună destul de credibilă.

~Ţi-a făcut Derek ceva?...întreabă Dominic puţin cam prea curios.

~Nu.Totul e în regulă...mint cu neruşinare.

Jess vrea să spună ceva ,dar se opreşte cînd lîngă ea se aşează Eric Howard şi Kristen Anderson.Apoi am simţit din nou parfumul lui Derek.M-am abţinut cu greu să nu zîmbesc.Însă apoi mi-am mintint din nou de coşmaruri.

~Îmi pare mie sau popularii şi-au părăsit masa?...întreabă sarcastic Dominic.

~E cam enervant să îi auzi pe fiţoşii de acolo...spune Eric şi rînjeşte.

Peste cîteva minute aerele sau mai calmat.Fiecare găsind un subiect pe care să-l dezbată cu altul.Doar eu şi Derek am rămas tăcuţi.Aşa mi se părea că e cel mai bine.Apoi am auzit nişte paşi apăsaţi de tocuri şi mi-am ridicat capul.Atunci am văzut zîmbetul iritant al persoanei.

~Deci pentru ea mi-ai dat papucii?Nu ajunge nici căt o unghie de-a mea...pune Annie.

~Sigur.Asta pentru că ai unghiile de 2 metri...îi răspunde Derek încrezut.

Am observat cum toşi de la masă se abţineau să nu rîdă.Pînă la urma Dominic şi Eric au fost primii care s-au dat batuţi hohtind ca pshihopaţii,atrăgînd atenţia chiar şi elevilor de la cele mai îndepărtate mese.

Se apăropie de mine şi ridică palma să mă lovească.Dar o mâină puternică o opri apucînd-o strîns de încheietură.Era cel care stătea lîngă mine.

~Te atingi măcar cu un deget de ea şi o să-ţi zboare capul ăla frumuşel de pe umeri... se răsteşte el la Annie.Apoi slăbeşte stînsoarea din jurul încheietutii.

Annie pleacă izbucnind ca un vulcan din cantină.Şi cei de la masă încep a rîde cu poftă.E doar oftez şi mă scol de la masă.Arunc mîncarea care mi-a mai rămas şi pornesc pe holul şcolii.

~Liss,aşteaptă-mă...strigă din spatele meu Derek ajungîndu-mă din urmă.

M-a ajuns din urmă.Şi acum mergea într-un pas cu mine.

~Nu ai facut nimic.Doar mă durea capul...îl mint,iar el se încruntă.

~Minţi.Îţi strălucesc ochii cînd nu spui adevărul.

Şi din nou îmi demonstră că ştie prea multe despre mine.Nu ştiam de ce, dar eram sigură că ştia şi alte lucruri.

~Ţine,am uitat să ţi-l dau înapoi...îi spun deschizînd dulapul meu care era în apropiere,întinzîndu-i sacoul negru care încă mai mirosea a părfum.

Întinse mâina pentru al lua şi atunci i-am simţit atingerea rece ca gheaţa.M-am cutremurat.După ce materialul sacoului dispăru din palma mea am închis dulapul şi am pornit spre sala de clasă.

-Anabeth