JURNALUL UNEI DEPRESIVE (- Anabeth) - Prima variantă

XV

10 decembrie

Cred că îţi dai seama ce se întîmplă.

Am vrut să scriu.Dar pur şi simplu nu eram în stare.Am ajuns din nou o piatră.Am trecut din nou la mişcările mecanice de acum citeva luni.Nu puteam să mă concentez maie la un lucru mult de 3 minute.Acum mi-am dat seama de ce tata se schimbase atit de tare.Acum lucra ca paznic într-un mall din apropiere.Nu mai consuma alcool.De aceea se schimbase,pentru ca să aibă măcar o şansă să rămîn cu el.Am aflat asta acum 2 zile cînd m-am trezit noaptea din cauza unui coşmar.Mi se făcu sete,de aceea am coborît scările.Dar acolo i-am găsit pe părinţii mei certîndu-se.Am înţeles că era vorba de divorţ.

Tot de am făcut a fost să urc în cameră şi să mă sprijin de uşă.M-am uitat pe geam.Apoi m-am îmbrăcat repede într-o pereche de blugi şi o jachetă la întîmplare.Am coborît scările.Păriţii încă se mai certau,erau atît de ocupaţi încît nici nu m-au văzut ieşind afară.

Eram distrusă.Complet distrusă.Simţeam că cu fiecare pas că durerea se dubla.Vroiam să fug,să dispar,să mă înghită pămîntul.Fără să-mi dau seama am ajus la 5 străzi depărtare de casa mea,era partea întunecată a oraşului,ca să spun aşa.Mă uitam pierdută în jur şi atunci m-am izbit de cineva.Nu puteam vedea chipul acelei persoane.Eram sigură că era un bărbat.Mi-am cerut scuze,iar el nu a spus nimic.L-am ocolit repede văzîndu-mi de drum.Luminele magazinelor şi ale clădirilor se aflau la 20 de metri înainte.Am auzit paşi în spatele meu.M-am întors zărind figura barbatului de care mă lovisem mai devreme.

Respiraţia mi se accelera,am grăbit pasul.Dar cînd aveam încă 15 metri pînă la partea cealaltă de stradă am fost prinsă de încheietură şi trasă de cineva între două clădiri vechi.Era întuneric,nu puteam vedea nimic.Acel cineva era un baiat,mă lipese de peretele unei cladiri.Astupîndu-mi gura şi imobilizîndu-mă.Era prea puternic pentru a mă împotrivi.I-am simţit respuraţia caldă pe frunte,apoi îmi şoptise la ureche.

~Liss,calmează-te sau ne va găsi...îmi spune băiatul şi auzind cum mă numise am simţit că genunchi îmi vor ceda.

Era Derek.E el.Doar el îmi spune aşa.Ştiam că eram în siguranţă,dar inima îmi bătea şi mai tare.M-am gîndit ce s-ar întîmpla dacă barbatul ar fi înarmat şi ne-ar găsi.

~Închide ochii...îmi şopteşte el,iar eu mă încrunt.

~De ce?Oricum nu văd nimic...îi şoptesc şi pot să jur că tocmai a surîs.

~Îţi stălucesc ochii în întuneric.Ne dai de gol...murmură şi eu îi închid.

Deabia actunci mi-am dat seama în ce poziţie eram. Între păreţii unei case abandonate cu Derek,care era încordat la maxim.Mâina cu care îmi astupase gura ca să nu ţip,acum ara în jurul meu ştrîngîndu-mă cu putere de parcă se temea să-mi dea drumul.Iar cealaltă după capul meu,cred că nu vroia să mă lovesc la cap.

Am stat aşa cîteva secunde.Eu cu ochii închişi,tremurînd din încheieturi.

~Aşteaptă aici.Nu deschide ochii...îmi spune el şi se depărtează de mine.

Dar eu îl apuc de braţ deschizînd ochii şi lăsînd lacrimile să curgă pe obrajii mei.Atunci m-am bucurat că nu mă vede,nu doream să mă vadă aşa slabă.

~Promite-mi că te vei întoarce...îl rog strîngîndu-l puternic de braţ mirîndu-mă că l-am putut opri la timp.

Înainte de a pleca.Îmi promise că se va întoarce după mine.El credea că-mi e frică să rămîn singură,dar defap îmi era frică să păţescă el ceva.Acum eram singură.Am închis ochii,nu fiindcă aşa îmi spuse el,ci fiindcă vroiam ca lacrimile să înceteze.Apoi am uzit o înjurătură,nu ştiam cine o spuse.Şi la auzul unei împuşcături genunchii mi-au cedat.Am ajuns pe asfaltul rece,căzînd pe o parte.Nu vroiam să mă ridic.

Seth era mort.Părinţii mei divorţează.Sunt depresivă.Şi acum e posibil să-l fi pierdut şi pe Derek.Gîndul acesta mă înfiora.Îmi amorţi copul şi îmi încetini respiraţia.Nici măcar nu ştiam dacă aveam ochii închişi.Acum totul mi se părea fără sens.În minte nu-mi apărea nici un gînd.Toate parcă erau ascunse în întunericul ce domina.

~Liss...se aude o voce subţire.

Apoi o lumină puternică apăru.M-a orbi şi deabia atunci mi-am dat seama că eram cu ochii deschişi.Am închis ochii cu greu.

~Liss.Liss.

Se apropie în grabă de mine,îi aud paşii.Îi simt braţul în jurul taliei mele şi altul sub genunchi.Mă ridică ţinîndu-mă în braţe . Fără să-mi dau seama a început să meargă,practic să alerge cu mine în braţe.Apoi se opri şi am uizit uşa unei maşini deschizîndu-se.

Mă aşeză pe scaunul din faţă şi-mi puse centura.Se mişca atît de repede încît îmi trebuia apropae 10 secunde pentru a înţelege unde era.Eram atît deconfuză ,parcă mă aflam într-o stare de somnoleţă.Nu puteam deosebi realitatea de iluziile şi imaginile din creierul meu.

-Anabeth