Laughing Jack : Sentiment De Ura

Furioasa? Nu nu...

Perspectiva *Melanie*

-ALUCARD !!! tip plangand.

Trupul acestuia se prabuseste la pamant langa capul proaspat decapitat intr-o balta enorma de sange.
Am incercat sa ma ridic insa sangeram destul de mult si vedeam in ceata, nu si Alucard!!! Nu si el!!!
Mi-am lipit mainile de pamant si am inceput sa plang fara oprire, ceilalti priveau cu mana la gura fiind inca in stare de soc.

-Meli vino repede!! Spune Candy nervos.

-Nu mai ai unde sa pleci, viata ta se sfarseste aici ! Spune Anubis si in mana lui apare o sabie lunga.

Am inghitit in sec si mi-am asteptat moartea.

-Fa-o ! I spun tremurand din ochi.

Tot ce am mai auzit a fost o impuscatura, am deschis ochii rapid si am vazut-o pe Stella in spatele lui Anubis.
Anubis s-a prabusit la pamant avand un glont in umarul drept si maraia.

-Dispari progenitura ce esti sau te gauresc. Spune Stella cu o privire serioasa punandu-i pistolul la frunte.

-Ai scapat Melanie dar nu pentru mult timp! Lupta finala se apropie ! Mai ai la dispozitie doar o saptamana ! Spune si dispare intr-un fum negru.

Toti ies din scutul de forta si se apropie speriati de mine in afara de Stella care isi pastra calmul.
Laughy m-a luat strans in brate eliberand cateva lacrimi.

-Alucard...spun plangand pe un ton stins.

M-am tarat cu greu pana la trupul lui Alucard ce inca sangera si i-am luat capul in brate plangand incontinuu.
Laughy a venit si el langa mine si a plans cu mine alaturi de ceilalti.

-Imi pare rau Alucard pentru ce am zis atunci...nu trebuia sa fiu gelos pe tine.. Spune Laughy lasandu-si capul in jos.

L-am sarutat pe frunte si i-am pus capul langa trupul lui...fara viata...
Cerul devenise rosu iar trupul lui Alucand se transformase intr-un lichid rosu inchis.
M-am dat in spate uimita si am inceput sa aud o voce in jur care pronunta niste cuvinte pe care nu le intelegeam si atunci am vazut cum lichidul rosu inchis se ridica si se modeleaza.

Toti am ramas cu gura cascata si am privit cum usor usor , lichidul formeaza o silueta de om care imediat dupa aceea , Alucard revenise ca nou.

-Am intarziat cumva? Spune acesta ranjind.

M-am ridicat cu greu in picioare si am fugit spre el luandu-l in brate.

-C-credeam ca ai...spun plangand si imi afund capul in pieptul lui.

-Scuzati-ma daca v-am facut sa plang, credeam ca o sa fiti furioasa pe mine...spune si raspunde la imbratisare.

-Furioasa? Nu nu.....FURIOASA E MULT PREA PUTIN SPUS ! Spun accentuand pe ultima propozitie.

Acesta incepe sa chicoteasca si imi observa rana care inca sangera.

-Sa ne intoarcem in castel, LJ du-o tu pe Meli. Spune si i face cu ochiul lui Laughy.

Laughy zambeste si ma ia in stilul miresei pana in casa.
Ca in vremurile bune...eu cu capul rezemat de pieptul cald al lui Laughy, imi era dor...chiar foarte dor.
M-a asezat cu grija pe canapea iar Alucard mi-a vindecat rana adanca.

-Sa nu ne mai speri niciodata in halul asta Alucard !!! Spun gesticulandu-i nervoasa din maini.

-Ma scuzati draga regina, nu se va mai repeta. Spune si isi da palaria jos.

-Asa sa fie. I spun si pocnesc din degete iar o ceasca cu ceai fierbinte imi apare in maini.

-Ai nevoie de odihna, LJ du-o sus sa doarma. Spune Zalgo serios.

-Batalia finala se apropie deci...spune Made ranjind ca o psihopata luandu-l pe Jason de mana.

-Desigur. Nu vom avea mila fata de Anubis! Pentru mama si Jeff ! Spun si ridic ceasca cu ceai in sus.

-Pentru Anastasia si Jeff. Spun restul si ridica mana in sus.

Am lasat ceasca din mana, aceasta spargandu-se in bucatele mici si m-am ridicat de pe canapea indreptandu-ma spre camera mea.
Laughy m-a oprit si m-a luat pe sus.

-Vin cu tine. Spune si merge cu mine in brate.

Cum am ajuns, acesta m-a lasat cu grija in pat si s-a asezat langa mine.

-Meli...vreau sa vorbim...spune putin nesigur pe el.

Mi-am intors privirea spre el si l-am privit calma in ochii lui negri.

-Te ascult. Spun pe un ton calm.

-Stii...imi pare rau pentru faza de atunci...moartea lui Jeff m-a marcat destul de mult si eram foarte nervos...imi pare rau ca am dat in tine si am spus vorbele alea... Nu esti bleaga, esti cea mai buna, puternica, grijulie si iubitoare fata... Mereu ti-ai riscat viata pentru noi... Spune lasandu-si capul in jos si eliberand cateva lacrimi.

Uofff, chiar asta asteptam sa spuna! M-am dat langa el si i-am ridicat capul cu palmele, stergandu-i lacrimile.

-Nu mai plange. I spun privindu-l fix in ochi.

Acesta ma ia in brate si isi lipeste fruntea de a mea.

-Te iubesc...spune privindu-ma la randul lui fix in ochi.

-Si eu te iubesc. Te iert ! I spun zambind si-l sarut lung.

Buna buna! Lectura placuta si daca va place, stiti ce sa faceti.
Vreau sa va anunt ca nu voi mai adauga noi personaje in carte ! Sunteti prea multi si ideile mi se dau foarte rau peste cap ! Celor care le-am promis ca vor aparea, vor aparea ! Va pup.
Imi pare rau dar nu am ce face ! Ma intelegeti voi...