Elemental Humans-Necesită Editare

♣2♣

Primul lucru care îmi trece prin minte când simt razele soarelui pe chipul meu este faptul că trebuie să merg la liceu. Să mor eu dacă am chef de el! E așa nașpa...
Mă ridic cu greu din pat și mă îndrept spre baie
Singurul motiv pentru care am putut să supravietuiesc sunt cele mai bune prietene, Bethany și Eveline. Ne-am cunoscut într-o tabără idioată unde am fost obligată de mama să mă duc.Si mă bucur că am fost, deoarece altfel nu aș fi putut întâlni aceste două ființe absolut încântătoare, Beth și Eve, care mai ajutat să trec mai ușor peste depresia mamei, care atunci m-a acaparat și pe mine.
Suntem la fel. Fiecare cu o dramă în familie,fiecare fiind cauza nevinovată a ei. Așa că ele sunt binecuva binecuvântarea mea, și sunt sigură că este reciproc. Nu sunt sigură, știu.Timpul petrecut împreună ne-a demonstrat asta.
Cum suntem suflete înrudite, avem și aproximativ același gust. Adică și ele au părul vopsit.
Beth are părul negru și mătăsos vopsit într-un verde de nuanta smaraldului, asortandu-se cu pielea ei cafenie.
Culoarea preferata lui Eve este bleumarinul, așa că s-a hotărât să facă acest detaliu public, colorându-și părul într-un albastru ca safirul, lung și lucios. Culoarea ei naturală este caramelul, deși ea mi-a spus că e o culoare banală.Mie,caramelul,nu mi se pare caramelul o culoare banală,dar ei trebuie să îi placă.
Deci, eu cu părul purpuriu mă potrivesc perfect cu ele, toate trei formând trio-ul SIN (sin=păcat).
Ni se spune așa deoarece, ei bine, arătăm că niște păcătoase, sincer. Suntem dezinhibate,nu ne pasă de părerea altora(dovada,culorile diverse ale popoarelor capilare ale noastre),și suntem non-conformiste, ceea ce ei nu acceptă.Prin ei, mă refer la colegii noștri de liceu. Pentru ei, toți trebuie să fim la fel. Aceleași gusturi la haine, aceleași genuri de muzică preferate,prieteni cu aceleași clase sociale, care oricum au fost inventate de ei. De obicei Toti noi studenți deveneau ca ei. Și noi nu. Și asta nu le convenea. Dar este o diferență între ei și noi. Noi(eu,Beth și Eve), cum am spus, am suferit,din diferite motive, pe când ceilalți au trăit în puf până acum. Ei nu știu cum e să te simți marginalizat de alții, nu știu cum să trăiești modest, nu știu absolut nimic. Sunt așa naivi și inconștienţi de cruzimea vieții că uneori îmi vine să râd, alteori să plâng.Sunt absurzi.
Și de aceea nu mă obosesc să tin cont de vorbele lor. Nu mă obosesc să îi ascult, măcar,daramite să mai procesez informațiile și să ajung la o concluzie și bla bla, alte căcaturi din astea.
Numai Vanessa și Olivia mai comentează câte ceva nouă, dar doar când ne prind singure. Pentru că noi trei împreună suntem invincibile. Și din fericire toți o conștientizează.
Fără să îmi dau seama, deja sunt în curtea liceului Forkser. Parcarea spațioasă și aproape plină de mașini este aglomerată de sutele de elevi ce mișună ca furnicile. Norocul meu că azi am luat motorul cien,ca altfel trebuia să claxonez o oră grămada de furnici în căutare de vechi amici.
Turez motorul, care vibra sub mine ca torsul unei pisici -sau felină-și accelerez prin mulțimea de elevi.Aud proteste slabe în spatele meu, dar le ignor.Caut un loc de parcare cu umbră, deoarece nu vreau să se încingă la soarele arzător al verii.
Cred că am greșit liceu. Eu îmi amintesc parcarea mai mare decât aceasta în care mă învârt de un sfert de oră.Oh,nu.Asta înseamnă că sunt studenți noi!!!
Toți studenții care au venit la liceul nostru au fost influențați de Vanessa și Olivia, devenind superficiali și ,logic, împotriva păcatului.Ce prostie.
În sfârșit, zăresc un loc. Zâmbesc mulțumită și accelerez. Văd că și un Lambiorghini intenționa să îmi ocupe locul. Nu azi, tataie.
Dintr-o curbă fluidă,facuta perfect în faţa mașinii de lux, parchez imediat sub teiul bătrân. Pufnesc când claxonul mașinii răsună în parcare. Ce-i al meu, e al meu.
Aud cum mașina trecu nervoasă mai departe. Adică șoferul mașinii. După cum se simte în aer miros de cauciuc ars, e clar că șoferul e un băiat.Uh,si mai bine.Cel mai greu este să te impui în faţa tipilor, că sunt încăpățânati și orgolioși.Si e în avantajul tău să ai respectul lor. Dar, nu că mi-ar păsa.
Opresc motorul și îmi scot casca. Din fericire, cocul din vârful capului supraviețui. Nu îmi place să îmi refac coafura, mai ales cu geaca maro de piele pe mine. Deși îmi stă bine cu ea, deoarece se asortează cu bocancii maro-caramel și maieul strâmt, negru, e destul de incomodă.
De parcă blugii rupți ar fi mai confortabili. Dar prima zi de liceu e prima impresie, și eu vreau una impecabila. Mă refer strict la haine, că restul nu contează.
-Hey, Cass.saluta Beth apărând de nicaieri
-Hey. Unde e Eve?intreb eu în timp ce analizez ţinuta ei
Părul verde era acoperit de un fes cu SWAG,alb,fiind în contrast cu pielea ei arămie.Toata ţinuta ei era albă,un top alb, fustă cu talie albă,ciorapi până la genunchi albi, și teniși albi. Era feminină și băiețoasă în același timp.
-Eve e bolnavă.ofta Beth strâmbandu-se
-Serios? Din prima zi de liceu?? Of, norocoasa.
-Știu.Are o răceală ușoară, dar a anunțat directoarea că e o gripă contagioasă.pufni Beth amuzată
-Tipic ei.zambesc eu
Clopoțelul sună,ceea ce ne anunța că trebuie să ne pregătim de cursuri. Adică să ne îndreptăm spre clasă.
Oftez și o iau spre liceu agale, neavând chef de ore.
Mă uit în jur, și observ că nimeni nu se grăbea.Unii încă stăteau pe bănci la taclale.Si eu aș sta dacă aș fi fost proastă.,încât să o provoc pe directoare, sfidând-o.Dar din nefericire nu sunt.
-Și?Ce ai făcut săptămâna trecută?intreba Bethany
Eu dau din umeri.
-Am ieșit prin oraș.La film. Uneori cu mama la club. Ca de obicei.Si tu? Te-ai distrat în tabără?o întreb la rându-i
-A fost OK. Am cunoscut un tip, Ashton. Simpatic, băiatul.
Eu mă uit ciudat la ea. Ăsta a fost cel mai drăguț compliment pe care l-a dat Beth vreodată unui tip.
-Serios?
Ea oftă.
-Nu e ceea ce crezi, Cass. Este gay.
-Oh, atunci se înțelege. Credeam că...dar nu continui
Mă uit pe furiș la ea, să văd cum reacționează.
Faţa ei se schimonosi într-o strâmbătură de dezgust, dar nu spuse nimic. Experiența ei cu ultimul băgat nu i-a picat prea bine, și a afectat-o enorm. Încă mai are repulsii față de ei, dar reacționează mult mai bine ca anul trecut, când nu venea deloc la liceu din cauza masculilor din clădire.
-Nu. Nu am ajuns acolo.raspunse ea într-un final
-Scuze.
Eram sinceră.
-Las-o baltă, OK?spuse ea clătinând din cap
Zâmbetul ei îmi confirmă că nu e supărată pe mine. Ce bine. Nu suport certile dintre noi. E ca și cum m-ar plesni.
Zgomotele elevilor mă readusera la realitate. Pff, și acum trebuie să mă întâlnesc cu Vanessa. Ura.
-O să fie ok. Ne vedem pauza viitoare.spuse Beth incurajatoare
Dau vag din cap, și o iau spre clasa mea, blestemandu-mi lipsa permanentă a norocului.
Colegii mei, ca de obicei, vorbeau tare și gălăgios, făcând o hărmălaie insuportabilă.Astia nu au urechi, ce dracu!
Mormăi înjurături în timp ce mă duc tintă banca mea. Ca întotdeauna, Neil era acolo.
Shawn Woods este tocilarul clasei, și se pare cel mai bun prieten al meu din clasă.Are 18 ani, e Flacără , foarte inteligent și surprinzător de drăguț. Are părul brunet, cu reflexe aramii și ruginii, ca focul, și ochii aurii, calzi. Este atrăgător. Mai ales cu ochelarii hipster, pe care îi poartă doar pentru că îi plac lui, nu că ar avea probleme cu ochii cu adevărat. Și, după părerea mea, e foarte sexy cu cămașa albă nebăgată în pantaloni și cu blugii albastru deschis, pe șolduri.Pus că este destul de musculos, căci se duce la sală. Nu o să înțeleg never fetele astea din liceu.

Ca intodeauna, când mă zări, îmi zâmbi cald. Eu îi întorc zâmbetul și îmi retrag blestemele către noroc. Am tot ce vreau.
Dar, visul se rupse când Vanessa se posta în faţa mea, zâmbind răutăcios. Parul ei ruginiu curgea drept pe umerii ei, în contrast cu albastrul de husky al ochilor ei malitiosi. Purta un crop top lila, asortat cu bunii skinny și albi și cu tocurile super înalte, negre. Mâna îi zorzonea de câte brățări aurii avea, iar buzele explodau în rujul roșu accentuat.
-Se pare că s-a întors Violatta.Ce îţi mai faci Leo al tău?Ups,am uitat, tu nu ai iubit!rase ea. Ar fi un handicapat dacă ai fi avut unul, totuși. Redus mintal.
Râsete răsună în jur. Îl văd cu coada ochiului pe Shawn, care se uita furioși la Vanessa.
-Ti-a mâncat pisica limba? Stai liniștită, nimeni nu vrea să îţi audă vocea spartă.Tu nu aparții locului, Violatta. Ești o intrusă.spuse răspicat Vanessa
Ceilalți murmurara. Sunt perfect de acord cu ea.
-Știu asta.spun eu clar și melodios. Mai rezistă un an, păpușă, și după scapi de mine. După poți să ti-o tragi cu toți drogaţii străzii fără să te mai sâcâi pe creier. Vei putea savura mai bine preludiul.ranjesc eu cu ochii sclipindu-mi de amuzament
Îmi mușc buza ca să nu râd, când văd că faţa Vanessei se înroșea treptat. Pana la urmă ajuns să fie roșie ca semaforul Shawn nu se obosi să își ascundă amuzamentul,razand în hohote în spatele ei, fiind cel mai zgomotos sunet din toată clasa,ceilalti uitându-se stupefiata când la figura mea calmă, când la faţa roșie a Vanessei.
-Vezi, Vanessa?rad eu. Tu mă insulti și tot tu ajungi să fierb de nervi, pe când eu râd cu poftă la comedia la care iau parte.
Chicotesc, apoi trec pe lângă ea, lovind-o relativ ușor în umăr.
Mă așez lângă Shawn zâmbitoare. El încă nu se oprise din râs.Avea lacrimi în ochi și se tinea cu mâinile de abdomen.
-Doamne, Cass, nici nu apuci să intri în clasă că deja ne aduci o porție sănătoasă de râs!Cred că nu am mai râs așa de când Olivia a ajuns închisă în dulap cu proful de mate, doar într-un prosop!adauga el printre râsete
Nu pot să îmi abțin un zâmbet când îmi amintesc incidentul. Nimeni nu avea să îl uite prea curând. Mai ales proful de mate, care a rămas cu sechele pe viată la vederea corpului aproape anorexic al Oliviei.
-Păi, se pare că Vanessa nu îmi dă de ales. Să știi că sunt meritele ei, nu ale mele.
-Da, ai dreptate! Numai ea poate să scoată pe gură asemenea perle.
Oftă, și pufni amuzat. Încă zâmbea, semn că nu îi trecuse de tot râsul.
-Și? Cum a fost testul vacantei?
Oftez, tot cheful pierindu -mi.
-Plicitisitor.
-Te cred. Vrei să reluăm meditațiile?
-Desigur.Cand?
-Miercuri, după ore?
-E în regulă. Ne vedem atunci.
-Ok.
Nu e ceea ce credeți voi. Eu îl meditez pe el. Aţi auzit bine.
Singurul lucru la care el e varză este desenul.Arta e o parte din mine, deci evident că a apelat la mine întâi. Logic, că și el mă meditează pe mine. Dar doar la chimie și fizică.Restul mă descurc singură.
Melodia"I'd love to change the world" de Jetta răsună în boxe, intrerupandu-ne discuția.Inseamna că vine profa.
Imediat ce gândesc acest lucru, ușa se deschise și d. Manole intră.
Să înceapă tortura.

În media, liceul de deasupra.
Parcarea nu se vede :))