Prolog

405 31 9
                                    

***


Sunt inspaimantata, dar nu imi dau seama de ce, fapt ce imi provoaca mai multa teama. Nu stiu nici daca am vreun motiv sa imi fie frica. Ma uit in jur, prin camera, analizand-o cu atentie. Telefonul e pe noptiera la locul lui, geanta este pe jos unde o las eu deobicei, nimic nu s-a schimbat. Ma dau jos din pat. Ma privesc in oglinda de marime naturala de langa sifonier. Mainile imi tremura, rimelul s-a intins pe obraji si am o mica taietura pe buza de jos. Parul imi sta in toate partile, ca deobicei as putea spune. Ochii imi sunt umflati probabil de la oboseala, iar in coltul acestora simt o mica intepatura. Acum m-am trezit din vis. Mi-e rau. Ma asez pe marginea patului, cu capul pe genunchi, asteptand sa imi treaca valul de greata. Dupa putin timp, ma ridic, iau un capot pe mine si deschid usor usa, doar o crapatura. In casa este liniste. Nu stiu de ce, dar sunt convinsa ca fratele meu si restul familiei dorm. Ma uit la ceasul din coltul holului si observ ca este 05:23 dimineata. Vad ca usa dormitorului parintilor mei este deschisa. Trag cu ochiul prin incapere. Patul este facut, probabil deja au plecat la servici sau in alta parte. Daca nu sunt aici inseamna ca nu m-au auzit, ceea ce este o usurare imensa pentru mine. Asta nu ar trebui sa conteze, dar pentru mine este direct proportionala cu gravitatea situatiei si cu numarul de persoane prezente la incident.

Cand vreau sa cobor la parter, in capul scarilor mi se face rau din nou ,ametesc si ma prind cu putere de balustrada. Una dintre marile temeri in momentul de fata este acela ca as putea sa cad pe scari si sa imi rup gatul. Greata ma cuprinde din nou, de data asta cu mult mai multa forta. Simt stomacul urcandumi-se in gat si alerg la baie, dar nu mai ajung, vomit pe covor la jumatatea scarilor. Trebuie sa ma asez, daca nu ma asez o sa lesin. O sa curat mai tarziu. In timp ce ma apropiu de dormitor ceva se aude usor in spatele meu:

-Ce faci? rasuna vocea fratelui meu.

Cand ma intorc observ o silueta subtirica pierduta in lumina diminetii, usor plapanda si adormita ma priveste cu uimire. Parul sau este la fel, burzulit si neingrijit, imbracat in prijamalele lui preferate cu dinozauri.

-Nu este nimic, stai linistit. Du-te la culcare, incerc sa il linistesc eu.

-Te ajut cu ceva?

-Daca ai putea sa mergi pana jos dupa un pahar cu apa, ti-as fi recunoscatoare!

Nu raspunde, doar ma ocoleste si se indreapta spre bucatarie. Vreau sa strang toată mizeria, dar nu reusesc, picioarele incep sa imi tremure asa ca ma indrept spre camera mea. Camera mea, singurul loc unde am liniste, singurul loc doar al meu. Unde eu am regulile mele, unde daca vreau le respect, daca nu, nu le respect. Dar cel mai important lucru, aici am ursuletul meu, Brownie. Poate o sa vi se para putin ciudat ca la saptesprezece ani eu am un ursulet. Dar nu este un simplu ursulet. Inca imi mai amintesc cum l-am gasit.

-Ti-am adus apa, acum culca-te! se rasteste fratele meu, desi este mai mic cu sapte ani decat mine.

-Multumesc, ii raspund rapid. Sa nu le spui parintilor nimic ok?

-Bine, asta te va costa douazeci de dolari si inca cinci pentru voma pe care am curatat-o.

Imi dau ochii peste cap, dar imi scot douazeci si cinci de dolari din sertar. Nu asteapta nici doua secunde ci imi smulge banii din mana si tranteste usa in spatele lui.

Acum imi amintesc ca este deja sambata, asa ca imi pornesc televizorul sperand sa gasesc ceva interesant la ora asta. Va fi un weekend foarte placut, cel putin asa ne spun cei de la meteo. Soare stralucitor, un cer fara nori. Pe vremuri am fi mers cu masina in padure, dar acum toata lumea este ocupata si isi vede de ale lui. Sa traiesti asa cum traiesc eu in momentul de fata e mai greu vara, cand ziua e atat de lunga, cand umbrele sunt asa de rare si cand toata lumea e pe afara distrandu-se cu cate ceva. Weekend-ul se intinde pe dinaintea mea, patruzeci si opt de ore care trebuie umplute cu ceva. Duc paharul la gura, dar n-am mai ramas cu niciun strop de apa.


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Buna! Acesta a fost prologul cartii ,,Soapte''. Tin sa mentionez ca aceasta este scrisa la comun, de catre xoxopimkiezxoxo si HipsterDark. Va urez lectura placuta! :)


ȘoapteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum