Vicii Primare

Capitolul 51 - Drumul spre inima ei. >> Răzvan POV

Picăturile de ploaie se întețesc pe fiecare secundă blestemată ce trece. Ascult cu atenție fiecare lovitură ce atinge cu brutalitate parbrizul și nu mă mai obosesc să pornesc ștergătoarele. Prefer să rămân cu mașina în câmp deschis și să ascult liniștea morbidă ce mă înconjoară. Îmi las corpul să se prelingă pe scaun și îmi bag genunchii sub volan. Am condus sute de kilometri pentru a fugi. Nu sunt sigur de ce anume vreau să fug, dar știu că dacă rămâneam acolo, aveam mult prea multe motive să nu mă mai întorc acasă, acolo unde-mi este locul cu adevărat.

Am făcut totul în stilul clasic și am urmat toate indicatoarele din fiecare țară pentru a ajunge cât mai repede în România. După calculele mele, cred că mă aflu în Ungaria, dar nu pot fi sigur de asta, căci vămile au fost de mult distruse, lăsându-mă fără reper, să hoinăresc de pe un tărâm pe altul.

Expir ușurat când ploaia devine mult mai măruntă ca acum câteva minute, deși mă simt și mai tensionat când îmi dau seama că trebuie să-mi continui drumul spre casă. Pornesc motorul și evit să urmez autostrada, asta însemnând să ajung mult prea repede.

Am nevoie de timp ca să mă gândesc cum să-i explic Laviniei tot ceea ce s-a întâmplat, de ce nu am mai sunat-o de câteva zile și de ce am plecat din Spania fără să anunț pe cineva că am de gând să mă întorc.

Imaginile din acea noapte sunt încă mult prea proaspete și mult prea colorate ca să nu-mi facă inima să o ia razna când mă gândesc. Amintirea privirii ei calde mă tulbură chiar și acum, făcând totul să pară viu în interiorul întunecat al mașinii.

Băusem amândoi, dar nu aveam nici o scuză întemeiată ca să fiu iertat pentru modul arzător în care mi-am lipit buzele de ale ei. Și când am găsit confirmarea mută că și ea mă vrea la fel de mult, limbile noastre s-au întâlnit mult prea nerăbdătoare. Corpul ei s-a mulat perfect la toate atingerile mele poznașe și a râvnit după mai mult.

Totuși, nu-mi amintesc cum era ea sau eu îmbrăcați. Nu-mi aduc aminte de decorul apartamentului în care m-am cazat. Nu-mi aduc aminte ce gust îi aveau buzele sub asaltul alor mele.

Dar momentul în care ea a ajuns cu fundul ei armonios de bombat în poala mea, mă face să mârâi de mânie. Și asta pentru că mi-a plăcut și am lăsat-o să mă dezbrace de veșmintele ce-mi acopereau partea superioară. Și am continuat să o las să-mi investigheze bustul gol cu degetele ei atent date cu ojă roșie.

De ce naiba țin minte că era dată cu ojă?

Îmi trec mâna dreaptă prin părul răvășit și cu stânga țin volanul drept. Urăsc că anumite detalii care nu-mi ies din cap și aș vrea să mi le scoată cineva cu patentul. Mă simt penibil și mai rău decât ultimul om de pe planetă. O urăsc pe Raina pentru că mi-a fost ispita potrivită la momentul potrivit, iar eu, dobitocul potrivit la momentul nepotrivit. Trebuia să mă urc în avion exact așa cum fusese planul inițial. Am căutat nod în papură și găsit mai multe decât aș fi crezut.

Iar degetele ei și-au continuat drumul spre fermoarul pantalonilor ce-i purtam și amândoi ne-am cutremurat când ne-am dat seama de forța cu care tânjeam să mă eliberez în ea, de ea, de noi și de tot ce e în jur.

Lovesc volanul cu putere și nu mă abțin la înjurăturile colorate ce le ținusem atâta amar de timp în mine. Abia aștept să simt pielea crăpată în timp al sacului meu de box pe duritatea pumnilor mei. Aveam nevoie să mă eliberez mai mult ca oricând.

Raina mă dorea cu atât de multă patimă, încât uitasem pentru câteva clipe că o femeie extraordinară mă așteaptă acasă. Am lăsat-o să se descotorosească de pantalonii ce-i purtam și parcă pot vedea tot tabloul dintr-un unghi exterior. Eu în boxeri și ea deasupra mea. Ca un milog, am cerut-o să mă sărute și mi s-a supus fără nici un fel de reproș. Și abia atunci am realizat că buzele ce se apăsau de ale mele, nu-mi transmiteau nimic. Nu aveau nici un fel de gust și nici un farmec asupra mea. Totul fusese în imaginația mea și mi-am dorit atât de mult să găsesc un motiv întemeiat de a rămâne, încât am ajuns să-mi fac de cap cu o femeie pentru care aveam doar sentimente de respect și apreciere.