Elemental Humans-Necesită Editare

♦4♦

Unde mama naibii poate fi idiotul de Colton?! Îl aștept de jumătate de oră, și știe că răbdarea mea nu este punctul meu forte. Să mai pupe el ceva de la mine, că nu o să îmi pierd eu timpul așteptându-l, în loc să fac orice altceva!
Oftez și mă uit a mia oară la ceas. 10:24. Trebuia să se întâlnească cu mine la 10 fix. E și-așa foarte enervant faptul că trebuie să stau într-o parcare a unui liceu, ca toți să se holbeze la mine, mirându-se ce căuta un student aici. Și pe bună dreptate! Nu ar trebui să fiu aici,ci în drum către cursurile ce vor începe într-o oră!
Bine, nici faptul că dețineam un Lambiorghini de lux nu mă prea ajuta să mă camuflez. Deși sunt surprins de bogăția părinților lor, atâta timp cât au Ferrari și Mustang,si unii chiar și motoare.
Dacă nu ăsta o fi chiar liceul ăla bogat, unde vroia neapărat Colton să învețe în el. "Pentru gagici sexy",logic. Că doar nu s-a înscris ca să invete-foarte amuzant. E un afemeiat din cap până-n picioare.
Care o să fie mort curând.
Înjur nervos, apoi o iau spre liceu, călcând apăsat. Elevii se dădeau din calea mea, făcând un fel de culoar uman. Se înțelege. La cât de nervos sunt, nu m-aș mira daca aș sări la gâtul cuiva așa, fără un motiv anume. Zăresc niște elevi ce să-i adunat într-un fel de cerc, uitandu-se la ceva. Sau cineva.
Mă îndrept acolo, știind că numai Colton poate atrage așa de mult atenția, prin prostia lui excesivă.
Mă strecor printre elevii spectatori, vrând să scap odată de toată șarada asta idioată.
În schimb, rămân uimit de ceea ce văd. Colton și amicii lui se certau cu niște fete. El avea obrazul vânăt,si urla nervos la o fată vopsită mov. Prima dată nu am băgat-o în seamă, fiind prea nervos pe Colton. Totuși, curiozitatea a câștigat.
-Ce naiba se întâmplă aici?tun eu autoritar
Colton se întoarse și fu mirat să mă vadă, dar apoi rânji.
-Ce s-a întâmplat??îl întreb
Dar glasul unei fete îmi atrase atenția.
-Bună ,Sean.spuse sec
Eu măresc ochii de șoc, și mă holbez la fata cu părul mov care îmi este soră.
-Cassandra?
-Se pare că da. Bună și ție, frate.spuse sarcastic, accentuând cuvântul "frate"
Ce schimbată poate fi. Părul ei blond, strălucitor, este vopsit într-un mov urât,iar ochii îi sunt machiati cu prea mult negru. Iar rânjetul ei, ce dracu, e foarte sadic. Ce naiba i s-a întâmplat?!
-Știi, fratioare,nu e frumos să te holbezi la oameni, să știi.adauga ea răutăcios
Eu clipesc și îmi încleștez fălcile. Dă-le naibii de cursuri. Trebuie să vorbesc cu ea. Acum.
-Trebuie să vorbim.spun sec, ignorându-i replica
O prind de brat și o trag prin mulțime,lasandu-l baltă pe Colton și planurile lui idioate. Gestul meu brusc o ia prin surprindere, și nu reacționează din prima, astfel permițându-mi să o târăsc afară din mulțimea de elevi.
Dar din nefericire isi reveni repede și începu să se smunceasca, dar eu o strâng bine de brat.
-Au! Ce dracu, vrei să îmi faci vânătăi din prima?!mârâi ea
Eu slăbesc strânsoarea.
-Scuze.
-Argh, ce naiba, dă-mi drumul! Doar pentru că ai venit aici cu intenții bune,asta nu înseamnă că brusc nu te mai urăsc!marai ea
Eu ma opresc, blocat.
-Poftim?
-Ai auzit foarte bine. Tu și Araon-se opri o secundă, de parcă ar fi spus ceva interzis-aţi provocat numai suferință ,așa că nu am de gând să mai stau vreo secunda cu unul din voi.scuipa ea aruncând săgeți cu privirea
-Poţi să îţi explici și mie care e vina mea în toată treaba asta?! Nu e vina mea că Ava nu putea să accepte situația.spun sarcastic
În schimb, Cassandra se încruntă, și se uită criminal la mine. Începu să tremure-nu de frică,ci de furie. Ochii îi scaparau puternic, iar buzele îi erau schimonosite într-un rânjet amenințător.
-Numai pentru că tu nu ai fost în stare să îi accepti afecțiunea Avei când avea cel mai mult nevoie de tine! ţipă ea smulgandu-se de-a dreptul din strânsoarea mea și sărind câțiva pași în spate, de parcă aș arde
Eu nu reacționez imediat, fiind prea șocat de cele spuse. Mintea mea lucra activ, încercând să asimileze informatia și să o asocieze cu vreo amintire.
Îmi apăru o amintire, cu Ava. Aveam 10 ani și vroiam să îi arăt că am reușit să mănânc transform în om, deoarece ea dorea asta de foarte mult timp, dar eu tot evitam, până când ea a renunțat subit. Așa că am vrut să o fac fericită,si l-am rugat pe tata să mă ajute. Și imediat ce am reușit, m-am dus direct la ea,care era în baie. Și imaginea ei m-a speriat. Era palidă toată, cu cearcăne mari, și se uita în gol. Umerii și brațele ei erau pline de vânătăi și zgârieturi, și a cel mai teribil lucru era că erau făcute de mine.
Un fior mă cuprinse, dar îl alung. Nu pot să mă simt vinovat tocmai acum. Trebuie să rezolv problema dintre mine și Cass, deoarece o iubesc și nu vreau să mă urască.
-Cassandra, nu vrei să vorbim despre asta în particular?o întreb blând. Fără spectatori.adaug văzând puținii elevi curioși
-Nu! Am cursuri și nu vreau să stau în preajma ta, sau a lui Araon. spuse sec
Dau să spun ceva, dar directorul ne întrerupse :
-Bună ziua, elevi! Astăzi au venit rezultatele la examenele R. P. S. (Revendicarea Profilului Social), iar eu am onoarea de a vă anunta viitorul vostru liceu! răsună vocea lui în boxe
Cass zâmbi, fericită. Apoi își aminti de mine. Se uită urât la mine.
-Mă lași, te rog?!
-Doar dacă o să ne întâlnim mai târziu. Altfel vei veni acum cu mine, și vei afla rezultatul de la prietena ta după.
Ea oftă, exasperata. Știa că sunt încăpățânat,deci nu prea are de ales.
-Ok! Ne întâlnim diseară,la mine acasă , la 17 :30! hotărî ea
Înainte să apuc să protestez, ea făcu stânga împrejur și o luă grăbită spre liceu. Oftez. Uneori aș vrea să nu mai fie așa căpoasa,dar presupun că e o trăsătură de familie.
Mă uit lung după ea, realizând brusc că tot s-a schimbat.

*********
Cassandra povestește

Mă grăbesc spre liceu, vrând să aflu odată scopul meu în viață. Sunt agitată și nervoasă de întâlnirea cu Sean, care se pare că ori este un insensibil ce se preface că nu este o dramă, ori este idiot cu adevărat, ori chiar nu a observat asta deoarece, ei bine, este aiurit.
Cred ultima variantă, sincer. Mi-am dat seama după figura lui șocată când i-am spus de mama. La un moment dat mi s-a părut că recunoaște acuzația mea, dar dispăru la fel de rapid cum apăru. Oricum ar fi, eu tot îl antipatizez. Pe Araon îl urăsc, deoarece el e motivul pentru care Ava nu are o viaţă. Dragostea e idioată, pare-se.
-...Fiecare dintre eleve vor avea un maestru, care le vor indruma de-a lungul anului decisiv, le vor ajuta să se descurce cu materia grea, iar în schimb ele îi vor ajuta cu ce au ei nevoie, respectiv ajutor medical, mai ales după activitățile sportive desfășurate de-a lungul anului. Ca să vă recunoașteți maestrul/ucenica,veti avea o brățară , respectiv cercel, care vă vor diferenția de restul. Ele vor fi înapoiate sfârșitul anului. S-a înțeles?
Ascult reticentă vorbele directorului. Serios? Ucenică? Maestru? Nu suntem cumva în secolul XXI?
Dar chiar nu îmi pasă, atâta timp cât nu va fi un nimfoman ce va vrea numai sex. Cred că l-aș omorî, sincer. Sau cel puțin amenințarea cu asta. Nu-s jucăria nimănui, mai ales unui băiat!
-Și acum, să vă anunț cine se va duce la Profilul Artei!relua directorul
Îsi drese glasul și începu să citească o fișă :
- Jayden Cross, cu ucenica Brooke Dillien, Ryder Mars, cu ucenica Ethel Jurad,Jared Carter, cu ucenica Natalie Parter,......
Continua cu o lista relativ lunga, ceea ce mă plictisi, și mă făcu nerăbdătoare. Cine dracului e maestrul meu!?
-.....Hunter Hoods ,cu ucenica Cassandra Sparks,......
O, ce?! Eu?! Cine e Hunter Hoods? Nu am mai auzit de el vreodată.... Nu îmi sună deloc cunoscut. Sper că este drăguț, și nu un afemeiat.
Ignor privirile rânjind ale câtorva elevi către mine, și mă uit în jur, căutându-l cu privirea.
-Bună. aud o voce groasă în dreapta mea
Întorc capul și rămân șocată.
-Tu! mârâi eu acuzator, arzandu-l cu privirea
O sa de-a de dracu ăla care îmi provoacă ghinionul ăsta continuu!

Aleluia, am terminat capitolul ăsta finally! Mi-a plăcut mult să îl scriu, și sper că o să vă placă! Pardon, că v-a plăcut! :))