Anii de liceul...se spune că sunt cei mai frumoși din viața oricărui om...dar oare chiar așa să fie?
Această întrebare îmi bântuie încontinuu mintea. Îmi este frică de ce se va întâmpla mai departe și totuși abia aștept noul început, să o i-au de la 0 cu absolut tot: noi colegi, noi prietenii, noi profesori și cel mai important o nouă eu. De fapt nu e chiar nouă ci adevarata eu.
În gimnaziu eram fata invizibilă, nu eram băgată în seama de "cei populari" și aveam doar un grup restrâns de prieteni. Nu mă înțelegeți greșit...îmi iubeam prietenii doar că îmi părea rău că nu puteam să le arăt oamenilor adevărata mea față din cauza timidității.
Toți mă considerau fata cuminte care nu ar vorbi urât sau nu ar avea curajul să spună o tâmpenie. Îmi era şi jenă să înjur în clasă de teama că mă va auzi cineva și va începe să urle că eu chiar am înjurat...minune pentru ei. Asta arată că nu mă cunosc deloc și nici nu au încercat să o facă.Ca orice fată de 13-14 ani am avut două crash-uri și bineînțeles că au fost eșuate. Prima oară băiatul a aflat că îmi placea de el și a început să se laude și într-un fel să își bată joc de mine prin asta, iar cu al doilea băiat eram prietenă bună însă nu știu dacă și el simțea la fel așa că a rămas doar pentru mine asta.
Oricum totul se va schimba de mâine, odată cu prima zi de liceu. Încă de la începutul verii după ce am aflat la ce liceu am intrat îmi fac planuri și totodata și griji pentru cum va fi.
•~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~•
Acest capitol este doar o scurtă introducere în cartea propriu-zisă așa că este mai scurt. Sper să vă placă ideea mea și să citiți cu plăcere cartea.
P.S.: Scuzați greșelile de scriere. :*