Încerc s-ating nemărginirea
În fiecare zi eu zic
Că voi atinge nemurirea
Şi apoi încet eu pic.
Mereu în largul mării-albastre
Am căutat iubiri ascunse
Şi mă uitam la stele şi la astre
Găsind iubirile promise.
Ce rost mai are nemurirea?
Când pe pământ te pierzi uşor
Colo în zare e nemărginirea
Pe care ai pierdut-o într-un nor.
Şi plâng adesea fără lacrimi
Când un gând de tine vine
Îmi amintesc iubirea care ţine
Purtând în braţe mii de crini.
Dar lacrimile se usucă tot mereu
O clipă s-a oprit din zbor
Un falnic, tandru curcubeu
Se oglindeşte în acel dor.
Şi te-am iubit, iubite
Şi încă te iubesc
În mii şi mii de vise
Eu încă te doresc
Să te iubesc.
