Elemental Humans-Necesită Editare

♠5♠

Mă uit furioasă la Shawn Woods, care se pare că este Hunter Hoods. Sunt curioasă câte identitati are tipul ăsta, pe care se pare că nu îl cunosc cu adevărat. Știu doar că este un mare mincinos.
Și foarte drăguț.
Argh, ce Doamne! Tipul ăsta îmi trimite senzații contradictorii, ceea ce este bulversant. Și supărător.
-Deci, cum ar trebui să îţi spun? Shawn sau Hunter? Sau ai alt nume?! Cine naiba ești și ce mama măsii vrei de la mine? mă răstesc eu nervoasă
El ridică mâinile a predare, râzând. Se pare că sunt foarte amuzantă, așa, nervoasă, sau poate râde ca prostul.
-Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar nu sunt vreun obsedat care nu are ce face.
-Mă întreb a câta persoană ești care m-a dezamăgit. murmur eu ca pentru mine
-Poftim?
Mă uit aspru la el.
-Nimic.
El oftă.
-Îmi pare rău. Că nu ţi-am spus de dinainte. Știi. Faza cu a doua identitate.
-Nu,nu știu. Îmi explici mai detaliat?
-Da, dar nu aici. Urmeaza-mă. spuse și o luă spre păduricea ce înconjura liceul.
Eu îl urmez, neavând de ales, atâta timp cât vreau să aflu mai multe despre el. Și chiar vreau. Mai ales că a fost prietenul meu aproape cel mai bun din clasa mea.
-În primul rând, eu nu m-am prefăcut deloc în tot acest timp petrecut cu tine.incepu el intrerupandu-mi gandul. Tot ceea ce ţi-am spus este adevarat,despre mine și familia mea. Nu am mințit deloc.
-Nu, chiar deloc. zic eu sarcastic
-Nu, chiar nu te-am mințit. Ţi-am ascuns faptul că am două identitati, una de tocilar și cea adevărată, de popular.
Mă uit la el cruciș. Doar nu a spus ceea ce cred eu că a spus.
-Vrei să spui că ești un disperat de faimă?!
-Ce? Nu! râde el de presupunerea mea absurdă . E complicat. Dar îţi voi spune, fii sigură.
-Dă-mi un motiv să te cred.
-Știu că ţi-am pierdut încrederea, dar sunt dispus să o recâștig. spuse el uitându-se fix în ochii mei
Privirea lui mă tulbură -dar ascund asta repede.
-Bine.  Poţi începe de mâine. spun cât pot de sec
Fac stânga împrejur și o iau spre liceu. Îl simt zâmbind în spatele meu. Nu îmi pot retine un fior. Cuvintele lui mă tulburară surprinzător de mult.
Sunt dispus să îţi recâștig încrederea.
"Nici nu știi cât de mult înseamnă aceste cuvinte pentru mine. "
                  
                       ***********

În sfârșit ,cursurile s-au terminat! A fost o tortură, deoarece colegii șopteau încontinuu, zgariindu-mă pe creier, profesorii aproape ţipau, încercând să vorbească peste ei și neobisindu-se să îi liniștească, iar eu eram agitată de informațiile primite-ba nu, îndesate pe gât-astăzi,venite la pachet cu Drama no°1 și Drama no°2,adica sosirea subită a lui Sean și Araon, și aflarea celei de-a doua identitate a lui Hunter. Pe lângă faptul că Eve a lipsit toată ziua de la liceu, și Drama no°1 a lui Beth a apărut (Colton, cap-sec!), care se pare că este prieten cu Sean!

Deci, sunt varză.
Oftez, stresată și cu nervii bubuindu-mi în cap, și o iau rapid spre ieșire, cu intenția să mă strecor în pat și să nu mai plec de acolo vreodată!
Brusc, mă opresc.
Argh! Am uitat de Sean! Să o ia naiba de întâlnire idioată!
Ignor elevii ce se uitau ciudat la mine(poate pentru că m-am oprit în mijlocul holului și m-am strâmbat de parcă ar mirosi ceva urât) și aproape fug spre motor, mai vijelioasa ca niciodată.
Pornesc imediat motorul, și dintr-o curbă fluidă, dau cu spatele, apoi accelerez, vrând să scap odată de Sean.

Perfect! Acum ce mai vrea? In afară să îmi scoată fire albe, logic. De unde atâta ghinion?

În câteva minute, sunt deja în fața blocului unde locuiesc. Mașina lui Sean era deja parcată în fața clădirii de 10 etaje, iar el mă aștepta răbdător, sprijinit de portieră. Mă uit lung la el.
Chiar mi-a fost dor de el, dar amintirea suferinței mamei îmi amintește mereu cine e el cu adevărat.
Pășesc încet spre el, sperând să nu mă zărească prea curând. Mda, ce să zic.
În secunda următoare, el întoarse capul spre mine și îmi zâmbi cald. Eu mă incrunt, și îmi încrucișez brațele.
-Tu chiar nu realizezi ce durere ai provocat sau ești așa un bun actor?! Pentru că dacă e a doua varianta, ar fi bine să dispari de aici cât de repede poți!marai eu amenințător
El se uită condus și rănit la mine.
-Nu înțeleg. De ce.. De ce îți sunt așa antipatic? întreba el supărat
-Te urăsc. Și știi de ce?!  Pentru că tu și Araon ați provocat doar suferință, ok?!  Ați distrus-o pe Ava, și ați ignorat-o când avea nevoie de voi, ia-ţi aruncat dragostea în fața , iar eu în tot acest timp, am fost martoră! Așa că dacă ai de gând să îi atingi un singur fir de păr din părul ei, o să sar la gâtul tău, și apoi la Araon, clar?! Și, crede-mă, nu vrei să mă vezi mânioasă! termin eu de clarificat, cu o privire criminală
Mâinile mi se innegrira, iar ochii deveniră ușor inima-mi, cu pupila dilatată. Închid ochii și inspir adânc. Număr până la 10,apoi deschid ochii. Eram din nou Cassandra cea indiferenta și impasibilă.
-Și,daca tu în tot acest timp, ai fost cu adevărat inconștient de daunele ce și creat, atunci e și mai grav decât am crezut. Acum, urmează -mă. Nu vorbești cu Ava decât dacă îți spun eu. E într-o stare delicată, și nu vreau să clacheze de față cu tine. spun sec intrând în bloc
Nu îmi pot scoate din mintea reacția lui Sean în fața acuzațiilor mele. Șoc, surpriză, durere, indignare, și vinovatie. Toate acestea îndreptate spre el însuși. Nu știu ce să cred. Chiar îi pare rău de ce a făcut, și în sufletul lui se dă un război. Se autoînvinovateste, și se înjură pentru ceea ce a făcut. Îi simt negativismul răscolindu-l.
Când ajung în fața ușii apartamentului meu, mă răsucesc fața la el. Apuc să îi văd chipul distrus, înainte să redevină impasibil.
-Încă te iubesc, Sean. Deși acum sufăr pentru Ava, nu pot să nu te iubesc. Așa că nu fi posomorât, că o să o înnebunești pe Ava mai rău. Acum ai șansa să îți repari prostia. Ceea ce am zis mai devreme încă e valabil. adaug ușor amenințător
Lui Sean i se lumină chipul, și înainte să pot protesta, mă strange în brațe.
-Îmi pare atât de rău. Și eu te iubesc, surioară.
-Ok ok, prea mult sentimentalism chiar și pentru o fată! râd eu
E îmi ţinu isonul și mă lasă să respir.
-Gata? îl întreb încă odată
El inspiră adânc, și dădu din cap. Zici că se ducea la război.
Eu deschid ușa și pășesc în apartament. Un iz de alcool mă izbi, făcându-mă să mă panichez. -Ava? Ava! strig eu agitată
Sean îmi observă panica subită și deveni și el agitat.
-Mama bea alcool?
-Da, și fumează dar nu asta-i problema!  Să nu fi invitat pe cineva dintr-un bar... zic cu voce gatuita
Sean se înfurie și se duse vijelios în sufragerie. Îl aud icnind. Fug după el. Rămân oripilată.
Ava stătea leșinată pe canapea, palidă, iar un bărbat străin motaia pe jos. Înainte să sară Sean la gâtul lui, eu mă arunc pe el, cu un strigăt de război.
Îl apuc de gât strâns, suierand. Bărbatul deschise ochii larg și icni de șoc. Nu era beat deloc, și nici drogat.
-Dă-te naibii de pe mine! mârâi el
-Ce i-ai făcut mamei?! îi tip în față. Ai drogat-o?! Ai imbatat-o?! Ai.. Bătut-o?! zic ultimul cuvânt cu greu ,strângându-l mai tare
-Nu, ce dracu! zise el sugrumat. Eu.. eu sunt vecinul ei, al vostru! Am.. Am auzit-o urlete, așa că am venit aici repede, iar ea m-a lovit cu o sticlă în cap, aici. zice sugrumat, arătând un cucui mare
Eu oftez ușurată, și îi dau instantaneu drumul. El inspiră adânc și tușește puternic,cu fata roșie. Eu mă dau jos de pe el și mă uit îngrijorată la Ava, care acum era trează și îl mângâia pe Sean pe obraz, cu lacrimi în ochi și un zâmbet larg pe chipul ei palid. Imaginea îmi aduse lacrimi de bucurie în ochi.
-Cassie? Ce faci?  Cum a fost la școală? De ce plângi, draga mea? mă întrebă mama blând
Eu îi zâmbesc și o îmbrățișez strâns. O aud oftând și mângâindu-mi părul.
-Știi, este chiar plăcut să fii lucidă, nu mahmură permanent. murmură ea
-Stai, cum? întrebă Sean șocat
Eu ma desprind de Ava și mă uit tristă la el, apoi critic la Ava, care zâmbi, rușinată.
-Imi pare rău, fiule, dar durerea dragostei neîmplinite, este sfâșietoare, și numai alcoolul era un calmant binevenit. zise ea răgușită
Sean se uită spășit la ea.
-Încă îl iubești pe Araon, nu? zise el sugrumat
Ea închise ochii, și o lacrimă se scurse.
-Din păcate, da. răspund eu sec. Iar iubirea ce i-o poartă îi macină sufletul. E distrugătoare. De aceea nu o să iubesc vreodată. Nu vreau să ajung în această stare deplorabilă.
Granatul bărbatului de jos, îmi aminti de prezenta lui. Și nevinovatia lui. Ups. Trebuie să repar.
-Am eu grija de el. murmur vinovată
Mă ridic și mă îndrept spre el. Instantaneu, el se încordă, pregătit de alt atac. Eu râd, amuzată de figura lui speriată, și îmi ridic mâinile a predare.
-Fie cu pace. Scuze pentru atacul meu. Mama nu prea aduce barbati în casa noastră, zic privind-o acuzator, și ăia care vin sunt inevitabil beti și bun de luat în șuturi. Sunt protectiva de felul meu. ridic din umeri ca și cum ar fi un fleac .Acum, lasă-mă să te ajut. Vânătăile alea sunt inestetice. adaug strambandu-mă
El își duse inconștient mâna la gât, și se strâmbă de durere. Eu îi întind mâna, zâmbind. El mi-o luă ezitant. Îl trag cu puterea mea inumană, și fu ametit prima dată.
-De unde.. Atâta putere? mă întrebă răgușit
Hmm, vocea lui sună sexy. Nu că aș fi interesată, totuși, e prea în vârstă pentru mine. Cred că are în jur de 27 de ani, e brunet și are ochii verzi.
-Păi, nu sunt umană. zic zambitoare,in timp ce-l conduceam în baie ca să îl tratez. Sunt o Umbră, din familia regală. Ava este și ea o Umbră, dar una depresivă și prea umană, iar Sean, fratele meu, este Electric,ca Araon, tatăl nostru. De aia ţi-am provocat vânătăile de pe gât. O fată obișnuită nu era în stare, așa că ești norocos că ești un simplu om. continui să trancan în timp ce urcam spre baie
Îl las să intre în baia mea, care era ordonată si curata.Se uită prudent la mine.
-Ţi-am spus toate astea pentru că o să îți vindec vânătăile, cu puterea mea, și să nu faci atac de cord, căci n-am chef de învieri pe aici, ok?
El se uită incredul la mine.
-Cum te cheamă? îl întreb
-Ashton Klutchon. își drese el glasul
-De ce ai venit în apartament când ai auzit urletele?
El se uită cruciș la mine.
-Cum de ce? Ava putea fi în pericol.
-V-ati mai întâlnit? îl interoghez în continuare
-Da, de câteva ori, pe hol.
-Ai invitat-o undeva?
-De ce îmi pui întrebări stupide? mârâi el deranjat
-Ca să știu dacă ești un prieten sau dușman, duh. Dacă ești o posibilă amenințare, trebuie să mă asigur că te elimin, căci Ava este într-o situație critică, și nu are nevoie de alte Drame. Plus că eu am deja 2,nu îmi trebuie alta. pufăi eu
El se uită urât la mine. Eu ridic din umeri.
-Este pentru siguranța Avei, deci... Conformeaza-te dacă vrei să te întâlnești cu ea. zic cu un apropo
El își dădu ochii peste cap.
-Ai permite așa ceva? mă întreba ironic
-Atâta timp cât o faci fericita, da. spun serioasă
El nu zâmbi, dar ceva din privirea lui mă asigură. Surâd,apoi mă concentrez. Un glob negru apăru în mână, asemănător cu un fum ce făcea rotocoale circulare. El mări ochii. -Nu te uita așa la mine!  Deja ţi-am spus că sunt o Umbră, doar nu te așteptai la o lumină aurie și cu fluturași în jurul ei, huh? pufăi eu ironic
El nu spuse nimic. Mijesc ochii. Uneori nu pricep modul de gândire al oamenilor.
-Acum, stai liniștit, nu o să te doară prea tare. zic apropiindu-mă
Înainte să poată reacționa, eu îi lipesc globul de gât, care se desfasura în jurul lui ca un șarpe. El icni a surpriză, și ochii îi scanteiara de durere, dar totul fu foarte rapid.
-Perfect! Ești ca nou! spun mulțumită
el încă era șocat de rapiditatea vindecării, și din reflex își pipaie gâtul.
-Aș spune mersi, dar atâta timp cât tu mi-ai provocat vânătăile.. zise el ironic
-Vai, condamnată pe viață. pufăi eu
Ma răsucesc și cobor scările, să văd ce fac Sean și Ava, să nu fi sărit scântei sau ceva. Ashton mă urmă, de asemenea.
Aud râsete, și mă grăbesc să cobor. Ceea ce văd îmi inmuie inima.
Cei doi râdeau și glumeau ca și cum ar fi fost o familie fericită dintotdeauna.
Iar eu cred că până la urmă, totul va reveni la normal. Și dacă nu, eu o să mă asigur că totul va fi bine! Promit!