Capitolul 1

18 0 1
                                    

Eu sunt Amanda,o fata normala de 19 ani .Am parul blond si ochii de un albastru marin.Eu locuiesc cu bunica mea,intr-o casa, langa cimitir.În irma cu 15 ani am plecat împreuna cu parintii mei într-o excursie la munte.Din pacate trenul in care eram, s-a prabusit iar parintii mei au murit.A fost cea mai îngrozitoare zi din viata mea.Din fericire pentru mine , m-a gasit cineva , in timp ce plangeam, sangerand printre scaunele vagonului.Fara bunica mea ,la care am locuit dupa accident nu as fi reusit ca astazi sa fac o scoala,in New York.
"Dar ceea ce nu stia Amanda , era ca parintii ei defapt parintii ei au supravietuit crezand ca unica lor fiica a murit."
Luni,29 septembrie,ora 06:59.
E dimineata ,alarma incepe sa sune,anuntand ora sapte fix, ma trezesc din somnul meu adanc.Buimacita , ma ridic din pat mergand usor catre dulapul meu, apoi ma imbrac in hainele mele obisnuite .O bluza de un liliachiu vesel, si o pereche de blugi albastri deschis, apoi imi prind parul intr-un coc simplu.Peste cateva minute sunt in bucatarie ,luand micul dejun .Ies din casa , si pornesc spre scoala ,luand-o prin cimitir,care desi pare inspaimantator mie mi se pare foarte linistit si obisnuit.
In 15 minute am ajuns la scoala .Intrand in clasa fetele populare vin spre mine si incep sa imi vorbeasca.
-Amanda, de unde ti-ai luat astazi hainele, de la cosul de gunoi?mi-a spus Adina, razand ca o diva.
Nu am spus nimic, ci doar mi-am bagat capul in pamant, mergand spre banca mea.Dupa toate astea , mi-am pus capul pe maini, pana cand firul gandurilor mi-a fost intrerupt de o persoana care imi striga numele incet.Era Jayson, cel mai dragut baiat din scoala,si ca toti ceilalti nici nu ma baga in seama, sau cel putin pana astazi.Ma uit la el, cum sta in fata mea si ma priveste cu o oarecare insistenta care ma infiora.M-am trezit din asa-zisa mea ingandurare si tacere si am reusit sa indrug ceva.
-Ăăăă....da?!
-Esti ok??m-a intrebat el.
Ma uitam la el ca la masini straine .Ce s-a intamplat cu acel baiat plin de el care nu ma baga in seama ,nepasandu-i de nimic? Apoi mi-am dat seama ca mi-a pus intrebarea acum 5 minute.
-Da ,da ,sunt ok ,cred!am spus eu rosindu-ma fara sa imi dau seama.
El a zambit si mi-a spus ca nu trebuie sa iau in seama tot ce spune Adina.
Am ramas masca la ceea ce mi-a spus ,dar am reusit sa ii raspund cu o anume incantare in glas.
-Multumesc! am spus rosind iar anevoie.El a zambit din nou si s-a indreptat catre bamca lui, iar in acel moment a intrat profesoara.
Dupa ce am terminat ora am iesit in pauza.
Cand am iesit pe usa atunci deodata ma izbesc de cineva si cad pe spate,dar simt cum doua brate ma prind de talie. Ma ridic si apoi ma uit la acea persoana si nu sunt surprinsa su vad ca e chiar Jayson.Ma dau cu doi pasi in spate inchizand ochii rusinoasa.I-am spus repede ca imi pare rau si am fugit la baie inchizandu-ma intr-o cabina si incepand sa suspin , pana cand aud clopotelul si ma decid sa merg in clasa.In urmatoarea pauza Adina ma prinde de mana si se apropie de urechea mea urmand sa imi sopteasca ceva :
-Asculta nemernico , am vazut tot ce s-a intamplat intre tine si Jayson si iti spun un singur lucru...,daca te mai atingi o data de o sa iti fac viata mai groaznica decat o ai deja, ai inteles? a spus ea accentuand cuvantul "groaznica".
La auzul acestor spuse mi s-a scurs toata vlaga din mine si m-am pus din nou in banca punandu-mi din nou pe maini si lasand lacrimile fierbiti sa puna stapanire pe fata mea care acum este alba ca varul . Peste cateva minute l-am vazut pe Jayson cum intra in clasa si pe Adina care a sarit la gatul lui imbratisandu-l, ranjind malefic spre mine. Dar nu stiu cum Jayson a indepartat-o de el si a inceput sa se rasteasca la ea.Din pacate nu am reusit sa aud decat cuvintele "nu","simt"si "tine".Apoi ea a plecat spunand ceva printre dinti. Dupa cateva minute Jayson a venit spre mine incet si cu o fata trista :
-Esti bine Amanda ? a intrebat el cu o voce ingrijorata.Eu am dat din cap ca da ,dar el nu s-a lasat si m-a rugat sa merg cu el sa vorbim in particular.Am mers la etajul 3 unde nu era decat o clasa si doua laboratoare care erau goale acum.Atunci el a inceput sa imi spuna ca Adina este cea mai nesuferita si rea fata pe care a cunoscut-o ,incercand sa evite faptul ca ,cu cateva minute o imbratisa.Eu nu am mai rezistat si i-am dat o palma , dar pe care am regretat-o apoi , deoarece el m-a prins de maini si m-a izbit cu spatele de perete, spunandu-mi :
-Nimeni nu ma loveste pe mine ,apoi a ridicat pumnul amenintator ochindu-ma pe mine.

~×~×~×~×~×~×
Buna, în sfarsit am reusit sa imi pun in practica ideile si sa incep o poveste care sper sa va placa .
☺☺

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 01, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Speranta moare ultimaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum