In love with my bestfriend ❤

Capitolul 2.

In sfarsit ,anul acesta, am reusit sa o conving pe mama,de a ma transfera la acelasi liceu unde era si Dragos. La un prestigios liceu de arte , unde bineinteles ca profilul de specializare era muzica clasica ,instrumental bas.
Recunosc ca nu m as fii putut integra asa bine fara ajutorul lui . La inceput eram putin confuza , de ce toti se uitau asa de ciudat la mine , dar am inteles. Credeau ca intre mine si Dragos e ceva. Dar nu e !Serios!
Cred si eu ca toate fetele erau asa de geloase, cine nu ar fii .... acum serios. Numai freza  lui data pe spate si ochii aceia ..... de un albastu cenusiu ,te faceau sa te topesti.
Dar niciodata nu ar putea fii ceva intre mine si el . Suntem cei mai buni prieteni , il cunosc mai bine decat pe mine si imi este ca un frate si asa va fii mereu!
Am incercat sa ma integrez ,astfel am ajuns in corul scolii. Cu toate ca acest gand ,ca voi fii intr un fel obligata  sa cant in fata atator oameni ,ma speria... Dar sa privim partea buna ,aici am cunoscut o pe Sara ce a mai frumosa blonda , pe care am putut o vedea o vreodata . Cu niste trasaturi incredibile ca de brazilianca, si o sinceritate de invidiat. Astfel am devenit bune prietene.
Presupun ca toti in liceu ,vrem sa devenim cel putin un pic mai populari ,decat suntem. Asta am vrut si eu asa ca m am inscris sa cant ,intre probele de la balul bobocilor ,ce se apropia .
Timpul trecea , iar balul se apropia cu pasi repezi,iar eu dupa ore am fost sa repet, in sala de spectacole,pentru a ma obijnui cu acustica salii.Ajunsa acolo am urcat pe scena , era o sala gigantica imensa chiar , incepuse sa imi transpire mainile .... am tras o data aer in piept si am incercat sa catnt cateva note .
De o data din sala se aud aplauze , era Dragos , ce a asistat la semi repetitia mea .
-De cand esti acolo ? Intreb eu putin stanjenita de situatie .
-Cam de cand ai inceput . Spuse el arajandu si parul cu mana dreapta.Ai fost fantastica o sa ii dai pe spate , te asigur .!
Stangaci am coborat de pe scena , m am aproiat de el usor si l am luat in brate ,incercand sa ii soptesc ceva dar nu mai aveam glas.Atunci el s a uitat in delung la mine , si ma saruta pe frunte, spunadu mi , ca ma conduce el pana acasa. Asa ca eu ,mi am luat haina si rucsacul ,in drum spre iesire. Drumul mi s a parut mai lung ca deobicei ,mai ales ca nici unul nu spunea nimic, doar ne mai aruncam cateva priviri .
Ajunsi in fata casei , ma luat de mana si m a imbratisat foarte strans, simteam ca are ceva dar totusi nu imi spunea nimic.
-Ai patit ceva ? Il intreb eu cu o voce tremurata ,de la vantul cel apasator de afara.
-Nu , doar ca ma gandeam la ..... Nu conteaza .!
-Spune mi ! stii ca pentru mine ,conteaza !
Nu il mai vazusem niciodata asa , imi arunca  o privire ciudata , ce parea ca vrea sa imi spuna ceva , dar eu nu intelegeam , ce vroia sa imi transmita . M am apropiat usor de el si l am luat in brate , dar el m a indepartat usor , spunandu mi :
-Pe maine Lia!