Regina din Manhattan-Volumul1✓

Capitolul 12

Amanda fugi in camera ei si se aseza pe pat punandu-si mainile in cap. Nu putea intelege cum de s-a ajuns la aceasta situatie. Ii treceau prin minte tot felul de scenarii. Oare cum ar fi fost daca i-ar fi spus despre Octavio? Isi si inagina fata bietului Jason in momentul in care il vazu. O lacrima isi facu aparitia prelingandu-se incet pe fata Amandei.
Cu pasi apasati Octavio intra in camera sfios. Nu ii placea s-o vada asa dar, considera el, locul lui Jason nu era aici. El avuse o misiune pe care o indeplinise. Acum era randul lui sa-si recucereasca femeia si nu putea face asta cu el in preajma. Tensiunea in camera era apasatoare. Nimeni nu scotea nici un cuvant. In cele din urma Amanda se ridica si il privi pe Octavio in ochi. Avea o fata lipsita de orice expresie, o fata care iti inspira doar mila.

-De ce ai facut asta? Il intreba ea stergandu-si lacrima inainte ca el s-o observe.
-Nu am stiut ca erai indragostita de el. Nu o sa te mint, mi-am dorit ca el sa plece. Te vreau inapoi...
-Octavio, dar credeam ca am fost destul de clara in ce te priveste.
-Uitate in ochii mei si spune-mi ca nu simti nimic pentru mine si am sa plec.

Octavio afisa o figura serioasa privind-o pe Amanda ca si cum ar fi o prada. Facu un pas spre ea si o prinse de mana. Amanda il privi si ea fix insa nu reusea sa-i spuna ca nu-l mai iubeste. Era confuza, mai confuza decat fusese vreodata in viata ei. In cateva secunde ii trecu prin minte ca in adolescenta iubise doi baieti in acelasi timp si nu era chip sa se decida. Intr-un final ii pierdu-se pe amandoi si nu vroia sa pateasca asta acum.
Octavio fusese prima ei adevarata iubire, cel care trebuia sa ii fie sot. In acelasi timp el o mintise si o puse in pericol si cel mai grav o lasase sa traiasca cu o vina crunta. In schimb Jason a fost ceva spontan, ceva frumos cladit rapid. Satula de toata asta Amanda se indeparta de Octavio eliberandu-se din stransoarea mainii lui.

-Te rog sa pleci, spuse ea hotarata. Momentan nu vreau sa te mai vad si sper ca o sa-mi respecti decizia. Nu pot nega ca inca te mai iubesc, dar acum am nevoie sa ma gandesc.
-Sper sa ma alegi pe mine Amanda. Si sti ca daca ai nevoie ma poti suna oricand.

Femeia incuviinta din cap in timp ce el parasi incaperea, dar nu inainte de a o saruta pe frunte. Auzindu-l cum coboara pe scari si fiind sigura ca ramasese singura Amanda isi deschise incet fermoarul rochiei lasand la vedere din ce in ce mai mult din suprafata corpului. Isi lua pijamaua din dulapior si se schimba. Atunci cineva batu la usa.

-Fetito sunt eu, Dakota!
-Intra! Striga Amanda in timp ce se acoperea cu plapuma pufoasa de culoarea cerului.

Dakota intra si se aseza langa aceasta acoperind-o intai si mangaind-o pe frunte.

-Poftim, aceasta este scrisoarea de la Jason. Nu am vrut sa o citesti in fata lui Octavio asa ca nu ti-am dat-o atunci.
-Deci pana la urma nu a plecat doar asa. Nu stiu ce sa fac Dakota, pur si simplu nu stiu.
-Alege cu inima Amanda, gandestete cu cine vrei sa fi viitor si hotaraste-te !

Spunand asta Dakota paraseste camera lasand-o pe Amanda in intuneric. Aceasta deschise cu lacrimi in ochi scrisoarea de la Jason.

"Draga Amanda,
Imi pare rau ca am plecat fara sa imi i-au ramas bun insa asa e cel mai bine pentru toata lumea. Nu am venit la tine pentru a ma indragostii ci pentru a afla ce a fost in spatele mortii iubitei mele. Facem parte din lumi diferite si ambii avem alte obiective in viata. Cand l-am vazut pe Octavio am realizat ca asa trebuie sa arate un barbat demn de Amanda Clarke. El este, a fost si va fi iubirea vietii tale, te rog nu-l pierde din nou. Sper sa ramanem prieteni si sa ne revedem intr-o buna zi.
Cu drag,
Jason."

Pe hartia strabatuta de cerneala pixului incepura sa curga lacrimi. Acea scrisoare o ajuta pe Amanda sa-si dea seama cu cine e bine sa fie in viitor. Jason o obligase sa-l aleaga pe Octavio, luase deja o hotarare in numele ei. Stranse cu putere plapuma sangerie pentru a-si descarca nervii apoi isi baga capul in perna si adormi intr-un final.

In fata casei parca o limuzina luxoasa. Soarele nici nu rasarise bine. Iarba era plina de roua, iar in aer se simtea dulcele miros al toamnei. Pe strada oamenii se pregateau pentru Ziua Recoltei si celebra Parada a Toamnei. Toti copiii erau costumati in tot felul de fructe si toate magazinele si strazile din Manhattan erau impodobite. Din cofetarii se simtea mirosul placintelor cu mere sau dovleac, iar la magazinele de decoratiuni si costume era coada.
Din limuzina luxoasa, nearga si curata ca lacrima coborî un barbat bine facut imbracat la costum, era nimeni altul decat Peter. Amanda intorsese de ceva vreme, iar el inca nu o vizitase. Avea in mana o pungulita pentru cadourii de culoarea frunzelor aramii. Batu sfios la usa pana cand o menajera, alta decat Dakota, o fata tanara, inalta si cu parul castaniu ii raspunse.

-O caut pe Amanda, spuse el pe un ton impunator incercand s-o faca sa se simta inferioara.
-E in camera ei, tocmai i-am dus micul dejun, raspunse ea vizibil impresionata de aspectul de Fat-Frumos al lui Peter. Intrati si urcati sus domnule.

Barbatul ii trase cu ochiul apoi se indrepta spre camera Amandei. Batu si acolo la usa insa de data asta nimeni nu se osteni sa-i raspunda. Mai batu odata si inca odata pana cand de dincolo de usa imensa de lemn se auzi vocea ragusita si plictisita a Amandei. Intra!

-Buna dimineata regino, am venit sa-mi vad cea mai frumoasa asociata.
-Lasa dulcegariile Peter, m-am intors de doua luni acasa. Ai simtit cum afacerile mele urca si ai venit sa te lingusesti, ii raspuse ea pe un ton ironic si putin rautacios.
-Asta e Amanda pe care o cunosc, la fel de malitioasa ca intotdeauna.

Peter se aseza pe marginea patului si scoase din pungulita o sticla de sampanie, preferata Amandei si doua pahare de cristal. Trecuse deja o luna de la plecare lui Jason insa Amanda nu-si putea reveni. Nu vroia sa mai auda nici de el nici de Octavio. Se ocupase doar de afaceri si era mai fericita ca niciodata.

-Nu am starea necesara pentru sampanie. Defapt ma simt chiar foarte rau, scuza-ma.

Amanda se ridica in graba din pat si fugii la baie. Simtea cum stomacul i se intoarce pe dos si tot ce mancase vroia sa iasa afara, iar pana la urma asta se si intampla. Acum ca se simtii usurata se intoarse in dormitor. Peter o privea intesc ranjind cu gura pana la urechi. Era un barbat foarte destept care facea repede anumite legaturi si isi dadea seama de anumite lucruri. Puse sampania de-o parte si se apropie de Amanda.

-Ai greturi de dimineata? O intreba el pe un top plin de satisfactie, iar Amanda ramase fara cuvinte.

************************************

Sper sa va placa. Urmatorul capitol il pun numai daca am minim 3 pareri deci sa le aud. Va pup :**