Heal me,please!

My death

   Intotdeauna am fost acolo pentru voi, am fost persoana care va aducea zambetele pe buze si care va incuraja spunandu-va ca totul va fi bine .Dar pentru mine cine facea asta?Cine era atent la ce simteam eu? M-ati intrebat vreodată ce simt eu, v-ati intrebat vreodată ca poate in spatele acelui zambet pe care il afisam mereu se ascund nopti pierdute in lacrimi.Mereu am fost atenta la ce simteati voi, dar la ce simteam eu a fost atent cineva?!Cand imi vedeati zgarieturile de pe corp ma intrebati ce s-a intamplat răspunzându-va mereu poate acelasi lucru, dar voi nu v-ati obosit sa va intrebati cum de se intampla asta atat de des. Si totusi eu am fost de vina, ca nu am vorbit, dar cum era sa vorbesc cand nici eu nu stiam ce e cu mine, nu stiam ce sa va spun, nu stiam de ce ma doare atat de rau, nu stiam de ce imi vine sa plang dintr-o data.
Si acum cand stau in aceasta cutie si imi simt corpul mai rece ca oricând, auzindu-va susotind si vorbind despre ce persoana calda si buna eram. Despre cat de devotata eram ca prietenă, despre cat va voi lipsi si multe alte intrebari la care as vrea sa va raspund dar din pacate nu mai pot. Si acum, ma intreb de ce puneti aceste intrebari acum cand corpul meu zace fara vlaga in aceasta cutie. De ce? Știți, eu nu va pot răspunde!
Imi aud mama plangand si mangaindu-mi mana si intrebandu-ma de ce am facut-o.Dar mama, si eu te-as intreba același lucru, tu de ce ai facut-o? De ce ai plecat si m-ai parasit cand aveam cea mai mare nevoie de tine?Ei bine mama, eu chiar nu iti pot raspunde la intrebare cum nici tu nu imi poti raspunde mie.
Stiu ca acolo in acea cutie e doar o carcasa goala acum, si eu care privesc aceasta carcasa goala imi dau seama ca aceea eram eu, in acea carcasa obisnuiam sa fiu eu. Ma privesc atenta, ma analizez amănunțit si imi dau seama ca aratam oribil, oare asa ma vedeau si ceilalți, asa eram eu?!
   Imi mut privirea catre cateva figuri cunoscute mie, obisnuiam sa fim prieteni, obisnuiam.Dar oare voi ce cautati aici, cand nici macar nu va pasa de mine?!Tot ce ati facut a fost sa ma aruncati sa ma alungati de langa voi incetul cu incetul facandu-ma pe mine sa cred ca eu sunt vinovata de tot. Si de fapt eu am fost cea care ar fi dat orice pentru voi. De ce va prefaceti tristi acum cand cu cateva saptamani in urma ati fi dat orice sa ma vedeti simtindu-ma cat mai mizerabil posibil?!
Imi mut privirea catre tatal meu care statea pe un scaun si ma privea de acolo cu lacrimi in ochi si acum chiar mi-as dori sa il intreb.Tata cum e?!Cum e sa simti ce am simtit eu, cum e sa simti ca iti vine sa urlii de durere?E greu nu e asa, iti vine sa iti scoti inima din piept.
   Dar nu e vina voastra eu am ales sa fac asta, doar ca m-am simti putin impinsa de la spate. Nu va învinovățesc poate ca si eu am gresit si nu mi-am dat seama, iar acum prin acest gest imi cer iertare pentru greselile mele.Sper sa fiti fericiti, acum nu va voi mai gresi vreodată!
Imi mai arunc inca odata privirea la carcasa goala din acea cutie si imi intorc spatele la tot ce a insemnat viata mea, la tot ce am insemnat eu. Simt pe obraz o caldura placuta si nu aveam idee de unde, eu nu plangeam nu mai aveam nici-un motiv si nici carcasa aceea goala nu mai avea cum sa planga si atunci ce e cu acea caldura?!Brusc o lumina orbitoare ma loveste si incep sa aud un sunet deranjant pentru urechile mele. Imi aud numele strigat de mai multe ori si imi deschid ochii cu gandul ca lumina orbitoare a disparut .Imi simt corpul amorțit tot ce puteam misca erau ochii, acea lumina disparuse dar sunetul acela enervant inca persista. Imi rotesc putin ochii si vad un par blond ce se holba la mine cu lacrimi in ochi, strigand in gura mare"E treaza !S-a trezit!"iar eu nu intelegeam cine se trezise, nu intelegeam unde sunt avand in vedere ca in urma cu cateva secunde eram in cu totul alta locatie.Simt doua brate calde ce imi cuprind mana si o pereche de buze ce fac contact cu fruntea mea.Privesc confuza si imi dau seama ca sunt părinții mei.Dar oare eu ce caut aici?Cand acum câteva secunde eram acolo in acea cutie afara din aceasta carcasa?Voiam sa intreb asta dar parca cuvintele nu voiau sa iasa.Privind in gol imi dau seama ca trebuie sa ma dau batuta, poate aveam sa primesc un raspuns mai tarziu, cert era ca eu sunt vie ăsta era singurul lucru pe care il stiam cu cea mai mare certitudine .