Domnului profesor, cu foarte multa dragoste.

Cap IV- Delta

-       -   Mai spune-mi o data, el este fiul directoarei?

-      -    Da, chiar aveam impresia ca ti l-am prezentat ieri. Iarta-ma, mi-a scapat. Problema e ca mi se pare atat de natural, toata lumea vorbeste despre el si ma gandeam ca v-am facut déjà cunostinta.

-    -   Nu, chiar habar n-aveam ca ciudatul ala e fiul directoarei. De asta isi permite sa nu poarte sfanta uniforma si sa fumeze in curte fara nicio jena ? Si din ce motiv o arde pe langa tine si implicit pe langa mine ?

-       -   Hei, povestea e lunga. Ne cunoastem de la gradinitia. Si eu, ca si el, suntem nascuti in Mayflower. Deci am fost impreuna la gradinita si la scoala, am mers impreuna la fiecare petrecere a comunitatii, suntem foarte apropiati. Desi ti se pare un ciudat, sa stii ca este un baiat extraordinar care a avut nesansa sa primeasca o educatie incredibil de stricta. Din aceasta cauza, cand a ajuns la liceu si a vazut diferenta dintre el si restul, a luat-o putin razna. Pe scurt, a inceput sa aiba idei extravagante si sa nu mai respecte nicio regula. Asta i-a atras foarte multe necazuri si… ei bine, asta l-a transformat intr-un tanar foarte singuratic.

-        -  Si care e problema ? De ce nu il exmatriculeaza ? Parca regulamentul ar trebui sa fie sfant pentru toata lumea…

-       -   Layla, tu chiar nu intelegi, nu ? Daca il exmatriculeaza s-a terminat pentru el. Va avea probleme serioasa cu politia. Asa Whiteheart il poate avea sub observatie in fiecare zi. Are mai multa incredere in faptul ca se poate redresa aici, intre zidurile liceului, decat in afara lor. Si are incredere si in noi, colegii lui.

-       -   Suntem totusi in Mayflower, chiar nu inteleg cum o poate lua pe aratura. N-are practic ce sa I se intample, intelegi?

-        -  Of Layla, ma tem ca tu nu intelegi. Dar o sa te las sa descoperi personal ce s-ar putea intampla. Pana atunci Martin ramane cu noi, oricat ai protesta. Ii sunt datoare, si apoi, tin la el mult.

La aceste cuvinte Aylin rosi in varful obrajilor. Probabil ca sentimentele ei pentru Martin erau in realitate mai puternice decat cele pe care le impartasesti unui prieten foarte bun.  Cu toate astea, nu era momentul sa o intreb acum despre relatia ei cu Martin. Usa se deschise si infirmiera aparu zambind.

-       -   Ma bucur ca v-ati trezit, domnisoara. Cam mult stres pentru o copila de 16 ani. Va simtiti bine ?

-       -   Da, atat cat se poate spune…

-        -  Atunci va eliberez, nu prea a mai ramas nimeni in liceu. E deja ora 4 dupa-amiaza.

M-am ridicat fericita si am iesit din dispensar nu inainte de a trece pe la cabinetul mamei, care era, ca de obicei, cufundata in hartii. Fericita ca nu auzise e incidentul lesinului, am sarutat-o pe frunte si am plecat sa mananc ceva la un bistro de pe aleea principala in compania lui Aylin. Iesisem fara sa ne dam seama ca eram inca imbracate in uniforma, ca niste scolarite constiincioase. In bistro toti ochii fusesera atintiti asupra noastra. Faceam putin nota discordant cu atmosfera serioasa a localului : oamenii erau imbracati normal, nimic tipator sau iesit din comun. Ne-am asezat la o masa aproape de fereastra pentru a da curs dorintei mele insistente de a putea observa trecatorii. Asa m-am cu fata spre strada si cu spatele spre interiorul barului si am comandat un meniu de tacos cu multe sosuri si ingrediente dintre cele mai variate. Imi parea bine ca pot din nou iesi in oras cu o prietena si bea  o bere fara alcool sau o cafea buna. O priveam zambind pe Aylin: parea genul de fata impecabila. In atitudine, in discurs, in felul in care se imbraca, era un model. Mai tarziu aveam sa aflu ca era de o inteligenta sclipitoare care o propulsase in varful ierarhiei elevilor din liceu la capitolul rezultate scolare. Desigur, nu avea nimic in comun cu fosta mea prietena din San Francisco, Rachel, care se situa mereu pe la mijlocul clasamentului fara sa-I pese prea mult de reputatia ei scolara. Eu pe de alta parte eram mereu printre primii. Niciodata prima, a doua sau a treia, dar intr-un frumos si bine meritat top 15 din care nu ma dadusem la o parte de cand pasisem pentru prima data in scoala. Nu prea imi pasa insa de aceste clasamente pentru ca adesea nu erau definitorii. Desi eram tufa la matematica, avusesem un noroc nebun cu doamna Peggy Lane care pesemne imi confundase aptitudinile cu cele ale mamei mele. Apoi, o data ce mi-am creat un renume era foarte greu pentru profesori sa ma dea jos de pe piedestal. Lucrurile aveau sa se schimbe putin aici in Mayflower, dar pana una-alta profitam de inceputul unei prietenii frumoase. Chelnerul venise intr-un tarziu cu un platou plin de lipii delicioase cu carne si legume. Infometata insfacasem una din care atarnau doua fasii de ardei galben.