Ultima Speranță

Prolog

            Nu cu mult timp în urmă, într-un sătuc nu foarte îndepărtat numit Green Village, se năștea un pui de om. Mama ei se chinuise cu greu în spațiul neadecvat pentru săvârșirea acestei acțiuni, să-și aducă pe lume puiul. O mână de om, ce se făcu auzită încă din prima clipă în care oxigenul îi invadase nările. Va avea să fie puternică, afirmă una dintre femeile prezente acolo.
             Era o fată. Fată, ce va avea să o cheme Hope. Primul copil al familiei Harrison și de asemenea și ultimul. Deși familia își dorise cu ardoare un băiat care să ducă mai departe rădăcinile familiei, fură totuși fericiți și că Hope păși pe lume. Fu veselie și distracție timp de două zile, în mica fermă Harrison, până când Hope nu mai suportă și se făcu auzită până în partea cealaltă a lumii. Da, cu siguranță va avea să fie o fire puternică și încăpățânată.
            Când micuța Hope crescu, deveni din ce în ce mai încăpățânată și neastâmpărată. Le era greu să se ocupe de ea, căci era ca argintul viu. Acum o secundă era aici mângâind o pisică și în următoare o vedeai alergând după o găină. Era imprevizibilă. Nu mai plângea, iar când se lovea râdea. Cu cât creștea mai mult, cu atât aducea tot mai multă fericire în sufletele celor din jurul ei. Ea era mica lor speranță, mica lor fărâmă de fericire când greutățile îi doborau.
           Când Hope împlini șaptesprezece ani, părinți ei pieriră într-un accident de mașină. Acest eveniment îi sfâșiase sufletul, îi rupse inima și o făcu să cadă într-un abis întunecat, din care se desprinse cu greu. Zâmbetul îi dispăru pentru o vreme îndelungată, rămase singură, fără nici un motiv pentru a zâmbi. Aruncată fără milă într-un orfelinat din care nu credea că va mai scăpa vreodată. Dar totul se schimbase când o întâlni pe Margo, bătrânica cu părul cărunt, chip blând și zâmbet cald. Ea îi readuse zâmbetul pe buze și îi reoferi un scop în viață. Acum știa ce are de  făcut, știa ce trebuie să facă, să aducă zâmbete pe buzele tuturor copiilor care și-au pierdut prematur părinții. Ea avea să le redea un scop, să le ofere o ultimă speranță așa cum se întâmplase și cu ea. Va fi ultima lor speranță!