Never Ever//EXO fan-fiction

Capitolul 2

Vantul puternic imi loveste fata cu putere,nepasandu-i daca imi va fi frig sau nu.Astazi e cea mai proasta zi de purtat rochii,dar daca vreau sa fiu luata in considerare trebuie sa suport consecintele.
Ma indrept cu pasi mari spre cladire,in speranta ca voi reusi ce mi-am propus. Intru si ma duc spre receptie,unde se afla o fata,ce as putea jura ca are 16 ani,blonda,inalta si cu o rochie putin cam stramta si eleganta pentru aces job.Pe ecusonul sau scrie ,,Taeyeon,receptionista,25 de ani" ceea ce ma uimeste deoarece arata ca o adolescenta.
-Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?spune incet,zambind la sfarsit

-Am vorbit ieri cu cineva si mi-a spus ca il pot vedea pe domnul Min Yoongi.

-Domnul Yoongi nu a putut ajunge din cauza unor probleme,dar puteti vorbi cu domnul Byun.

Byun?Nu,nu se poate...

-Urmati-ma!

Ajungem pe un coridor,unde toatala lumea pare a fi agitata,plimbandu-se din camera in camera.,,Taeyeon'' se opreste in fata unei usi,intrand si iesind la fel de repede.Imi spune sa intru si pasesc timida in incapere,oprindu-ma brusc la vederea persoanei ce sta la birou.Nu,nu nu este adevarat.Nu pare a fi el,dar daca e?

-Domnisoara,va pot ajuta?

-D-da,ma scuzati.Am fost prinsa intre ganduri.

-Tuturor ni se intampla,spune zambindu-mi la final si facandu-mi semn sa ma asez pe scaunul din fata sa.Oare poate fi mai frumos de atat?Imi puteti spune motivul pentru care va aflati aici?

-Ieri mama mea m-a sunat ingrijorata,spunandu-mi ca tatal meu nu a ajuns acasa in seara respectiva si nu raspundea la telefon,de fiecare data dand ocupat,ceea ce denota ca telefonul este inchis.Am fost la toate sediile de politie din Seul,toate spunandu-mi ca fondurile sunt insuficiente pentru a ancheta acest caz.Si sunt foarte ingrijorata,numai gandul ca ar putea pati ceva ma nelinisteste.

-Nu locuiti cu parintii?

-Nu,ei stau in Romania.

-Am inteles!Pu-

Un ciocanit puternic rasuna in camera,facandu-ma sa tresar si sa il intrerupa pe dl Byun din ce are de spus.Usa de deschide incet,lasand diverse corpuri la iveala.Cei ce au produs zgomotul precedent erau colegele mele de trupa si managerul meu,Park Jin-Young.

-Ma scuzati ca am intervenit,spune Seolhyun,dar am crezut ca o sa va intereseze ce tocmai am primit.Dupa ce aceasta isi spune fraza,o observ pe Chanmi cum ii arunca priviri dragastoase domnului Byun,sangele meu clocotind in vene si inima batandu-mi cu putere

-Ce anume?imediat cum ii aud vocea,ma calmez.Mereu vocea sa ma calma si ma facea sa ma simt mai bine.El scotea tot ce era mai bun din mine,dar daca nu e el?Daca e doar un strain ce ma face sa cred ca ar fi el?

-Am primit acum cateva minute o poza prin email ce poate fi un indiciu,dar destul de neclar.

-Poftim?

Ma ridic de pe scaun si iau poza din mana colegei mele,scanand-o cu atentie.In poza era focalizat un perete pe care erau scrise niste cifre,mai precis data cand parintii mei si-au unit destinele.Nu inteleg ce legatura ar avea nunta alor mei cu disparitia tatalui meu,dar daca stau sa ma gandesc mai bine ar putea fi un indiciu destul de important.Dl Byun se ridica de la birou si se apropie de mine,motiv pentru care ma incordez.In timp ce privea poza ma abtineam cu greu sa nu ma uit la chipul sau ce se aseamana cu un inger,respiratia sa se loveste de pielea mea,fiorii facandu-si prezenta

-Flashback-

Intunericul ma inghite complet.Seara s-a lasat asupra orasului,facandu-mi o defavoare,deoarece trebuie sa imi inving teama si sa merg cat mai repede spre casa.Drumul neluminat imi provoaca dificultati,neputand vedea prea bine.Tresar putin la auzul unui zgomot de prin imprejurime,dar nu las asta sa ma opreasca din mers,ba chiar ma face sa pasesc in ritm alert.Deodata simt cum mana mea este prinsa de o alta si incep sa tip,dar sunt trasa cu putere de un corp si mana respectivului imi acopera gura.Incerc sa ma zbat pentru a scapa,dar din nefericire acesta este mult mai puternic decat mine.Ma lipeste de un gard si cauta ceva in buzunar.Atunci lacrimile isi fac aparitia in ochii mei si devin din ce in ce mai agitata,un sentiment de frica invaluindu-ma.Imi ridic piciorul,in speranta ca voi putea sa il lovesc in zona sensibila,dar necunoscutul fiind precaut,ma prinde de membrul meu inferior si incepe sa chicoteasca,apoi isi reia activitatea.Am crezut ca acela va fi sfarsitul meu,nu m-am simtit niciodata atat de neajutorata,pulsul meu batand atat de tare atunci cand cel ce imi provoaca frica a gasit ceea ce cauta.Spre surpinderea mea,scoate o lanterna si o indreapta catre mine,ochii mei inchizandu-se la contactul cu lumina puternica.Mana sa coboara incet,dar fiind imediat inlocuita de buzele sale,nelasandu-ma sa respir.Atunci mi-am dat seama ca e el.Dupa sarutul scurt il iau in brate,desi ar fi trebuit sa fiu suparata din cauza intrarii pe care si-a facut-o.Imi era atat de dor de el.Programele noastre sunt atat de pline si incurcate,incat nu am avut timp nici macar sa ne vedem.

-Mi-ai lipsit atat de mult!spun pe o voce dragalasa pentru a-l face sa rada,planul meu dand roade.

-Si mie mi-a fost dor de tine!imi sopteste suav in ureche,respiratia sa facand contact cu gatul meu,fiorii facandu-si din nou prezenta.De fiecare data cand sunt cu el inima mi-o ia la goana.In primele zile cand ne-am cunoscut ne enervam reciproc si il credeam arogant.Dar cine ar fi crezut ca el va fi cel caruia ii voi impartasi iubirea?

-Vino cu mine!ma ia firav de mana si ma indruma spre o masina.

Intram in masina si il urmaresc cum isi pune centura,eu urmandu-i actiunea.Porneste masina si lasa geamurile in jos,iar in drumul nostru spre necunoscut ma simt ca intr-un film romantic.Ajungand la destinatie,aceea fiind plaja,imi deschide portiera si ma ia in stil mireasa,starnindu-mi rasul.Ne intindem pe nisipul rece si discutam nimicuri,dar acele nimicuri le coloreaza el prin simpla sa prezenta.Se apropie de mine si ma trage spre corpul sau,luandu-ma in brate.Aceasta scena mi-a dat mii de senzatii diferite.Doar el m-a facut sa ma simt asa,parca avand o vraja asupra mea.

-Te iubesc!imi spune intr-un final,facandu-ma sa zambesc si lacrimi adunandu-se in colturile ochilor mei.

-Si eu!spun cuprinzandu-i fata perfecta,analizand-o apoi sarutandu-l,punand toata iubirea si trairile intense pe care le-am avut cu el

-End of flashback-

-Jullie!ma striga managerul meu

-D-da?Ce s-a intamplat?

-Ai auzit ce a spus dl Byun?

-Um,nu!Imi cer scuze!

-Ti-a fost acceptat cazul,Jullie!

Am fost atat de surprinsa si fericita incat m-am dus spre domnul Byun si l-am luat in brate,nepasandu-mi de consecinte.