Devil heart

Inceputul

Cine ar fi crezut ca o zi atat de speciala se poate transforma intr-o catastrofa.
Ca o simpla fata va putea suporta atatea fara sa cedeze.
Va spun eu, nimeni.
Bine atunci. Sa va spun cum a inceput totul.

!Acum 2 ani!

Ora 12:45 a.m.

Astazi este festivitatea de absolvire. Am terminat in sfarsit si liceul.

Curtea liceului Jefferson este amenajata ca la carte. Bine, poate chiar la sange da hai ca merge.
Colegii mei sunt foarte bucurosi ca au scapat. Insa grupul tocilarilor boceste de moare lumea. Parca ei trebuiau sa fie cei mai ferociti ca merg la nu stiu ce facultate renumita etc. Ciudat.
Anyway.
Diriga si directoarea sunt pe scena si spun discursul pe care normal ca doar parintii il asculta. Copii fiind ocupati cu repetarea discursurilor lor.
Ma uit prin multime sa imi gasesc familia si sunt dezamagita sa aflu ca nu se afla aici.
Mi-au promis ca vor ajunge de la conferinta inainte sa isi inceapa directoarea discursul.
O lacrima mi se prelinge pe obraz dar o sterg repede cand aud ca si diriga a terminat ce are de spus.
Copii incep sa fie strigati ca sa isi ia diplomele.
-Cu media 10 la toate disciplinele. Locul 1 pe stat la olimpiadele de Matematica, Fizica, Chimie, Franceza si Engleza...Angelina Heaven.spune doamna directoare toata numai un zambet.
Urc pe scena aclamata de colegii mei, privita de miile de ochi din incita liceului.
Directoarea imi inmaneaza diploma si scrisoarea si imi face semn spre microfon.
Ma apropii si iau cu maini tremurande microfonul pentru a-mi incepe discursul.
-Toti acesti ani am invatat de placere. Nu am fost silita sau obligata de cineva sa o fac. In fiecare zi, in fiecare ora petrecuta cu o carte sau un caiet de notite in mana ma ducea in lumea mea. Acolo unde totul e legat de logica si nimeni nu te judeca cum se intampla in ziua de azi. Eu mi-am gasit locul fericit, lucrul magic ce-mi aduce o bucurie neinsemnata pentru unii si centrul universului pentru altii. Dar pentru mine e ca un joc. Joci o runda si avansezi, fiecare runda fiind din ce in ce mai grea. Mai pui uneori pauza dar dupa continui de unde ai ramas. In fiecare runda vei gasi ceva folositor pentru urmatoarea, ceva ajutator.Asta inteleg eu prin invatamant. Le multumesc profesorilor, dirigintei si doamnei directoare care au facut ca acest joc sa fie din ce in ce mai palpitant cu fiecare runda trecuta. Aveti admiratia mea deplina pentru faptul ca ati putut sa ne suportati atatia ani. Si ma bucur enorm ca nu va-ti lasat pana ce nu am invatat ca la carte. Asa ca va raman pe veci recunoscatoare.
Imi termin discursul si incep sa aplaud impreuna cu toti cei de aici.
Ma indrept spre scari ca sa cobor scena dar ceva imi atrage atentia.
O masina de politie este parcata la intrarea in curtea liceului si un politist alearga spre scena.
Raman blocata cand observ ca vine spre mine. Ma intorc inspre el iar acum intre noi este doar microfonul. Il privesc confuza iar acesta isi regleaza respiratia de la alergat.
-Dominsoara Heaven. Imi pare rau sa va anunt dar parinti si sora dumneavoastra au suferit un accident in urma caruia au decedat. Condoleante!vocea impunatoare rasuna in boxe.
Multimea scoate sunete de soc iar mie imi cade cerul in cap .
Parintii mei... Sarah... Morti?! E o gluma! Una proasta rau.
Incep sa plang si nu imi mai simt picioarele. Cand sa fac contact cu suprafata tare a scenei politistul ma prinde in brate.

!In prezent!

Oribil asa-i?
A fost cea mai groaznica zi din viata mea.
Dupa ce am inceput sa plang am lesinat din cauza socului.

Acum locuiesc cu matusa Samantah si unchiul Greg. Sunt draguti si incearca sa ma faca sa trec peste.
Am devenit mai rece. Nu mai zambesc, nu mai plang, nu mai rad, chicotesc sau orice alt semn de fericire sau slabiciune.
Angelina Heaven:-par mai alb decat zapada
-tatuaj pe toata mana stanga cu trandafiri,un phoenix alb-negru pe spate ,un sarpe intins pe tot piciorul stang iar pe 4 degete de la fiecare mana scris cate o litera ce formeaza "Game Over"
-ochii initial verzi dar mi sau facut de un albastru ca de cristal.
Am corpul tonifiat datorita lectiilor de box si altele. Stiu sa trag cu arma de la 5 ani. Iar in rest nimic interesant.
Maine incep anul 2 la facultatea de drept.
Deabea astept sa ma intalnesc cu cloanta de la ora de Psihologie!
Observa careva sarcasmul?

Ma ridic de pe canapeaua din living pe care am stat toata ziua si urc sus la mine in camera.
Ajunsa sus ma trantesc in pat si adorm instant.
Sper sa nu fie incidente maine.

<3 :) <3
Am inceput o noua carte.
Frate da chiar ca-s fabrica de idei.
J: pe bune?! Eu credeam ca esti tembela da poate-i buna si fabrica da' din aia de twix.
Gata ca mi-ai facut pofta de ciocolata deja.
J: Dependent-o!
Parca era un secret rosie umblatoare ce esti.
J: eu?! Rosie?! Hm* dat parul pe spate ca o diva* macar eu nu sunt inca o copila.
Tu!!! ...
J: da. Da. Stiu ca ma urasti.
Ai nu pe bune?!
Anyway.
J: sper sa va placa de povestioara mea. Macar sa imi citeasca si mie cineva biografia.
Taci rod al imaginatiei mele cu panda-unicorni.
J: ce???*si pleaca nervoasa*
Ups. La vazut pe...(ii aflati numele in capitolul urmator)
Pana atunci tineti-mi pumnii stransi pentru ca merg la scoala iar clasa a 7-a e o poveste de groaza in viata reala la scoala mea.
Va pupa Jean de la Craiova.
P

s: o sa aflati mai tarziu de ce 'j'.

#Moment de reculegere pentru cei decedati in urma dezastrului de la Colectiv#