Paradis Mort

■

Cu braţele deschise ne aşteptăm soarta, închisă şi întunecată. Sumbră, muribundă, care se năpusteşte asupra noastră animalic ,dar cu respiraţia întretăiată. Sugrumată în a noastră îmbrăţişare puternică, ne simte căldura şi inima pulsând între ale noastre coaste. O strângem şi mai mult între cele două membre, vrând să o contopim cu fiinţa care se zbate în cuşca carnală. Lacrimile ne împung ochii şi ne otrăvesc obrajii şi buzele, rostogolindu-se şi pătând solul uscat şi crăpat.

De sus îngerii ne privesc şi ne compătimesc, îşi apleacă privirile dezamăgite înspre noi, rugându-se din răsputeri la Tatăl nostru să ne mai ofere o şansă, o nouă cale dreaptă pe care să o urmăm. Dar valurile sunt tulburi, iar cărarea pare înghiţită de neant. Călăuza s-a stins în propria cenuşă, iar lumina cerească s-a ascuns după norii ameninţători care prevestesc furtună.

Să ne lăsăm purtaţi de val, să ne lăsăm în voia vântului aspru şi rece, iar inima să o aruncăm în prăpastie şi odată cu ea şi ultima fărână din noi care ne defineşte ca fiinţe umane. Să plângem, să ne chinuim, să înotăm în sânge şi în lacrimi. În anii care s-au scurs fără rost şi fără un scop. Fără ca măcar să zâmbim că trăim.

Fără frică, fără resentimente să ne luptăm. Să lovim şi să distrugem, să corupem şi să furăm acea inocenţă fragilă, zbuciumată de un viitor sinistru. Căci oamenii se zbat între adevăr şi minciună şi pe ascuns se roagă când speranţa este singurul gând lucid şi drept care încă le mai animă viaţa nesemnificativă şi mizerabilă.

Am uitat cu mult timp în urmă cum este să iubim pe cel de lângă şi să oferim tot ce avem, fără să întoarcem capul. Mângâieri şi atingeri tandre în nopţile reci au devenit doar năluci transparente care ne bântuie în cele mai îngrozitoare coşmaruri.

Ne-am născut cu un scop pe care îl plângem în fiecare seară, cu capul plecat în pernă sau pe umărul aproapelui. În hohote şi strigăte să ne facem auziţi, căci o altă cale nu mai există. Suntem orbi, surzi şi muţi, dar totul este atât de clar în jur...

Trăim într-un paradis mort, a cărui strălucire se stinge treptat...