Autism (Justin Bieber) Book#1

Capitolul 6.

[Justin]

Mă trezesc la aceeași oră în fiecare dimineață.

Dacă nu mă sperii și mama devine și ea speriată.

Am aceeași rutină în fiecare dimineață.

Fac duș,mă spăl pe dinți,mă îmbrac,i-au micul dejun apoi uit la TV.

Da e plictisitor dar e rutina mea zilnică.

Azi nu a fost diferit. Bine poate puțin diferit deoarece Lyiah și mama ei erau aici.

Lyiah. Doar numele ei mă face să zâmbesc. Ea chiar m-a ajutat aseară. A fost puțin jenant să mă atingă acolo dar la final m-am simțit foarte bine. Și durerea a dispărut.
Este așa de drăguță. Și inteligentă. Amabilă. Amuzantă.
E fata visurilor pentru mine. Aș vrea să fie prietena mea,dar îmi e temă că mă v-a respinge.

Poate că m-ar ajuta. Să am o prietenă. Una la fel de frumoasă ca Lyiah. Dar fetele nu mă plac pe mine,pentru ceea ce sunt eu. Le place doar corpul meu,și nu știu de ce.

-Justin. Micul dejun e gata.- A strigat mama.

-Vin.- I-am răspuns,aranjându-mi părul.

Am ieșit din camera mea apoi am mers spre camera ei. Am deschis ușa ușor și am intrat. Era acoperită cu pătura,fața îi era acoperită de părul ei frumos. Nu am putut să mă abțin și am zâmbit,este un înger.

Am îngenuncheat lângă ea. Dându-i la o parte părul de pe față.

-Ly...- Ea se mișcă puțin gemând.

-Mmm...-Ea geme,am simțit o furnicătură între picioare.

-Ly...trezește-te.-Am spus încet.

Deschide ochii încet zâmbind.-Hei scumpule.-

-H-Hei.-M-am bâlbâit.

-Ești în regulă?- Mă întreabă frecându-se la ochi.

-Um...da sunt bine.- Spun mușcându-mi buza.

Ea trebuie să fii uitat că nu purta nimic pe ea decât un sutien și o pereche de chiloți.

-Um...L-Lyiah.-Mă bâlbâi și mă uit la ea.

-Da?- Întrebă ea. Ea imediat îmi observă privirea și a știut la ce mă uitam.

-Ce...sunt acelea? Am întrebat arătând spre pieptul ei.

-Aceștia...se numesc sâni.- Spune ea.

-Wow...-Am răsuflat holbându-mă la ei. De ce mă tot holbez la ei? Și de ce am acest sentiment?

-Ce este?-Mă întreabă.

-E-Ești frumoasă.-Spun.

-Aw...mulțumesc.-Spune.

-U-Um... Chestia ce ai făcut ieri... Știi să mă ajute să uit de furtună?-Spun uitându-mă la mâinile mele.

-Vrei să spui...sărutul?- Spune ea.

Am dat din cap,mâinile mele deveneau din ce în ce mai transpirate.

-A-ai putea... Să mă săruți... Din nou?-întreb.

Zâmbește trăgându-mi bărbia mai aproape apăsându-și buzele de ale mele.
Buzele ei erau atât de moi. Nu am putut să mă abțin și un geamăt a scăpat din gura mea. După câteva de îndepărtează făcându-mă să scâncesc la pierderea buzelor ei.

-Cum e?-Întreabă ea.

-U-Uimitor...-M-am bâlbâit.

-Um...de ce nu cobori și ne ne întânlim acolo,ok?-Spune.

-M-Ok.- M-am ridicat de jos apoi am coborât la parter.

-Bună m-mami.- Spun coborând scările.

-Hei Justin,cum ai dormit?-Întreabă ea sărutându-mi obrazul.

-Am dormit bine. Unde e doamna Banks?-Am întrebat văzând că nu e aici.

-Oh,a plecat mai devreme. Du-te și mănâncă.-Spune dându-mi farfuria.

-Neața!-Am auzit o voce angelică venind dinspre scări,Lyiah.

-Neată dragă! Îți este foame?-A întrebat-o mama.

-Um...da. Ar trebui să mănânc ceva.-Spune verificându-și telefonul.

-Așează-te lângă mine Ly.-Spun bătând cu mâna scaunul de lângă mine. Zâmbește așezându-se,sărutându-mi obrazul.
Își pune telefonul pe masă i-a furculița și i-a o gură din mâncare.

-Mama ta a zis că se întoarce după ce termină la birou.-Îi spune mama.

-Ok.Mi-a lăsat mașina?-Întreabă ea.

-Da. E afară. Poftim cheile.-

Lyiah zâmbește. Dintr-o dată se întoarce spre mine.

-Dragule,ce e în neregulă?-Mă întrebă.

-N-Nu. S-Sunt bine.-Spun întorcându-mă din nou la clătitele mele.

După ce am mâncat,am condus-o pe Lyiah până la ușă.

-P-Pot să te văd din nou?-Am întrebat-o uitându-mă în jos la adidași mei albi.

-Sigur. Dacă vrei.-Spune ea.

-C-Când?-

-Ce zici... Vin să te i-au de la facultate mâine.-Spune,mi-am ridicat capul zâmbind.

-S-Sigur.-M-am bâlbâit.

-Ok... Ne vedem... Mâine.-

-Mâine.-

Ea se sprijini de mine,sărutându-mă pe obraz. Ea și-a păstrat puțin buzele pe obrazul meu,corpul ei era presat de al meu.
Am nevoie să o îmbrățișez dar corpul meu nu mă lasă.

-E în regulà. Mă vei lua într-o zi la un moment dat.- Îmi șoptește la ureche. Mi-am mușcat buza dând din cap.

-Ne vedem mâine.-Spune înainte să ajungă la mașina ei și să plece.

M-am așezat afară pe verandă după ce a plecat. Chiar vreau să îi arăt afecțiune. Vreau să o îmbrățișez și să o iubesc. Și dacă asta înseamnă să lupt contra bolii mele...
Sunt dispus să fac acest lucru.
Pentru ea.

-------------

Hei pufuleți succes in noul an scolar

♥♥♥