Sa vrei sa iubesti, sa simti ca iubesti, sa o faci.. dar sa nu poti. Ma inec in fiecare zi in ganduri pe care nu pot sa i le spun nimanui. De ce? Pentru ca "imaginea" conteaza. Simt ca traiesc iar in cateva secunde incep sa ma trezesc, atunci realizez ca tot ce tine de viata, de existenta umana, de relatiile interumane, de succesul acestora, tot ce tine de ele e doar un moment, un moment facut pentru un circ. Un circ facut de noi, vizualizat de noi, ne facem viata un chin pentru a trai mai usor cu asta. Ne radem in fata, ne pacalim si ne mintim pe noi insine. Credem cu toata fiinta ca suntem ceva dar suntem nimic. Traim toata viata sa dovedim acest lucru, ne zbatem, ne luptam cu fiecare umbra, cu fiecare drac si demon, cu fiecare tep si glont. Murim si traim. Existam. Ce e bun in asta? Totul se aseaza ca la carte in viata fiecaruia, e exact aceasi poveste, acelasi sir de imagini, repetitiv. Stii exact unde isi are locul fiecare element. Exact ca un tabel periodic, identic. Da, viata este un tabel periodic.
Eu, eu sunt una dintre acele persoane care isi dau suflul pentru a gasi acel ac in carul cu fan. Pentru a gasi "fericirea" aia pe care o cauta toti. Al naibii ea fericire.. se ascunde bine. Simt ca ma sufoc zi de zi stiind ca iubesc un om, o perfectiune de om, de la caracter la fizic. Stiind ca ma iubeste si el pe mine, totul bine, frumos, minunat.. Nu si atunci cand sentimentul asta este strapuns de inca unul, si apoi inca unul si inca unul. N-o sa intelegeti.. e o ecuatie. Un R si un D, este un L adunat cu ambele elemente si un rezultat I. (L+R) + (L+D) = I. 88110 ; 141neon.
