Noapte sub clar de lună

Împăcarea

M-am trezit miercuri dimineața, puțin buimăcită. După ce mi-am revenit m-am pregătit pentru școală.
La 07:40 am ieșit din casă. La 07:55 am ajuns.
După terminarea orelor, am plecat spre casă, singură. M-am întâlnit pe drum cu...el... Am spus:
- Iarăși tu? Am terminat-o cu tine, ce nu înțelegi? Era cu un buchet de flori și o cutie cu ciocolată în mână. A zis:
- Te iubesc! Te rog mult să mă ierți. Promit că nu voi mai face așa ceva niciodată.
Mi-a dăruit florile și ciocolata. L-am îmbrățișat și i-am spus:
- Mulțumesc mult, pentru flori și ciocolată. Okei. Te iert. Nu pot sta mult timp supărată pe tine. Și eu te iubesc!
Am hotărât să mergem acasă fiecare, să mâncăm și să ne facem temele, apoi să ne întâlnim, să ne plimbăm. Am stabilit că ne vedem la ora 18:00 în parc.
Am ajuns acasă, mi-am lăsat lucrurile, m-am schimbat în haine de casă, am mâncat, apoi m-am relaxat o jumătate de oră, după care m-am apucat de teme și la final am făcut un duș, m-am îmbrăcat și am pornit spre parc.
- Bună, Tony!
- Salut, Aly! Ce mai faci?
- Sunt bine. Dar tu?
- Și eu la fel.
- Ți s-a mai întâmplat ceva ciudat? Ai mai avut viziuni?
- Nu. Am viziuni doar când te ating și vreau să am. Tu ai mai făcut vrăji?
- Nu..în perioada asta nici nu m-am mai gândit la lucrurile astea. Dar acum că ne-am împăcat sunt mult mai bine.
- Și eu. Am fost foarte trist. Bine că s-a terminat.
Pe la 21:00 am plecat acasă. Tony m-a condus până în fața porții.
Am vorbit cu toți cei din grup despre asta înainte să adorm. Pe toți i-a bucurat vestea.