I want to be your lover

Așa a început totul

Nu eram cel mai popular din şcoală,dar măcar aveam prieteni.Prietenii mei erau doi şi la fel ca mine,nu erau populari.
Mă numesc Kunpimook Bhuwakul,dar pentru a nu-mi pronunța numele,băieții mă strigă BamBam.Această poreclă vine de la faptul că în copilărie eram ca un titirez,nu stăteam o clipă locului.Cine credea că poate să îmi pună capac o fată,una frumoasă şi foarte timidă.

Totul a început în anul în care m-am născut.Când părinții ei s-au mutat în Thailanda.

Poate vă gândiți că totul începe ca într-o poveste,dar nu este chiar așa.

Mama ei ținea legătură prin intermediul internetului cu un bărbat de origine thailandeză.Au vorbit o perioadă de timp până când el o chemase mai aproape de el şi ea făcându-şi curaj,a acceptat să îl vadă în carne şi oase.Din dragostea lor s-a născut ființa dragă mie.Un înger de fată cu ochii mari şi frumoşi de culoarea cerului.
Era o adevărată pacoste când era mică,nu o suportam.Totul până când într-o vară călătorise cu părinții ei prin America,la bunica sa.O vară întreagă nu am văzut-o.
Dar când s-a întors m-a făcut să simt altceva pentru ea.

Poate nu îi dădeam atenția cuvenită pentru a putea să mă îndrăgostesc de ea.Dar un lucru era cert.Ea acum nu mai vorbea.Cel puțin nu o mai auzisem eu.

Când era mică nu îi mai tăcea gura,dar acum nu mai scotea un sunet.Îmi doream acum să pot vorbi cu ea.

Era mai mică decât mine cu doi ani.Cum eu eram în clasa a 11a, ea trebuia să înceapă liceul.Mă gândeam deja cum va fi să o văd în fiecare zi.

Ea intrase în liceul meu.Era şansa să mă apropii de ea.Să o aud cum îmi vorbește.După prima lună de şcoală în făcusem curaj să îi vorbesc.Era pauza de prânz şi toți eram afară așezați la băncile unde se grupau grupuri.

Ea era singură.

Nu puteam să o las să mănânce singură,așa că m-am aşezat cu prietenii mei la masa ei.Ei mâncău şi vorbeau,eu mă uitam la ea şi încercam să mă gândesc ce am putea avea în comun.Pe când să îi vorbesc,pauza era gata.

Chiar voiam să îi aud vocea.

Ea locuia într-un cartier mai sărac şi situat după cartierul meu,așa că mergeam împreună cu autobuzul care urma să ne apropie.
După multă vreme în care nu am reușit să vorbesc cu ea,nici nu mai puteam să îi spun ceva.

Era înainte de Ajunul Crăciunului.

Când cel mai frumos cadou a apărut în fața mea.Era frumoasa mea "vecină" care aştepta autobuzul într-o stație din Bankok.Avea câteva pungi lângă ea,probabil cadourile de Crăciun.Şi eu eram la fel de încărcat,căci mama nu avusese timp să facă niște cumpărături,m-a trimis pe mine.

Afară ningea şi doar noi doi eram acoperiți de cabina stației,iar tu arătai şi mai bine iar eu încă îmi făceam curaj.Trebuia să te cuceresc cumva şi ştiam şi cum.

Mă uitam la ceas.15 minute până vine autobuzul.Am fugit cât de repede am putut la cea mai apropiată florărie.Intrasem şi mă uitam după un buchet frumos,oricum nu se putea compara un buchet de flori cu frumusețea ta,dar măcar să încerc.Nu mă puteam hotărî între un buchet de trandafiri albi şi altul cu trandafiri roşii.Până la urmă îi luasem pe cei roşii.

Roşu este culoarea dragostei.

Am alergat până în stație când îmi verific ceasul şi mai erau doar 5-6 minute până va sosi autobuzul şi ea era în acelaşi loc.M-am apropiat de ea şi i-am întins buchetul.Ea îl refuzase.Eu am insistat până îi acceptase.
Ea avea capul plecat şi era entuziasmată.Eu mă bucuram când o vedeam că ea se bucură.
Apoi privirea mi-a căzut pe mâinile ei înghețate.Erau vineții de la frig.Atunci o luasem de mâini şi am suflat aer cald pe ele.Pielea i se făcuse ca de găină şi roşise considerabil.
Când credeam că o mai pot privi,autobuzul sosește.