Povestea Cu Wattpad-ul

Primul și ultimul capitol.

Servus tuturor, mă numesc așa cum este scris în buletin, vârsta se află tot acolo, sunt de unde m-am născut și vreau să ajung unde o să îmi fie bine, îmi face plăcere să vă cunosc.
Probabil toți vă întrebați cine este acest mare îngânfat care a venit aici să facă "caterincă", crezând că așa devine scriitor. Haideți să vă povestesc ceva destul de ironic pentru această comunitate, să zic așa: NU AM CITIT NICIODATĂ VREO CARTE ! (O să vă dați seama pe parcurs, dacă nu m-am dat de gol din start.)
După acel detaliu micuț pe care nu am pus niciun fel de accent, probabil s-a intensificat și întrebarea de mai devreme. Ipotetic, vă așteptați să dau o explicație pentru crima pe care am făcut-o, atunci când mi-am creat contul aici.
În urmă cu 4-5 ani, când eram supărat, luam o coală sau orice alt gen de foaie pe care se putea desena, însoțit de un instrument care să mă ajute să desenez. (Pix, creion, marker, carioci). Vă întrebați ce desene făceam? Sincer, nici eu nu știu, dar erau faine, nu reprezentau nimic în mod deosebit ca formă, obiect sau peisaj. Care este secretul desenelor? Ei bine, acele desene "extraordinare" îmi descriau stările depresive, melancolice, amintirile care nici acum nu-mi dau pace. Întotdeauna am respectat pe ascuns persoanele care îmi criticau așa zisa "artă", deoarece, cei care îmi apreciau și îmi lăudau caricaturile, credeam că se bucură pentru că mie nu îmi este bine și întotdeauna mi-ar vrea răul, în special persoanele care îmi spuneau să mai fac și alte desene de genul și chiar dacă am fost întrebat de câteva persoane ce reprezintă aceste "simboluri", am făcut pe prostul și am dat niște răspunsuri banale, să nu fiu stresat de situație. În general, eram supărat că multe persoane îmi criticau aspectul fizic, eram exclus de peste tot, nimeni nu mă lua în serios, am fost subestimat și subapreciat de când mă știam.
Odată cu începerea liceului, totul s-a schimbat, am avut atâta frică și atâta ură în mine, încât nu știam ce să fac, eram panicat, intrasem în cel mai rău văzut liceu din oraș, eram predispus oricărui pericol după ce am fost un ratat total în generală. Din cauza acestor factori, totul a avut un demers în favoarea mea, după prima lună de liceu, ca boboc, am ajuns un micuț lider în gașca mea de prieteni și "prieteni", am dat parte în parte cu anumite specimene cu iq-ul sub media primatelor, am fost respectat pentru tâmpeniile și caterinca care începusem să o fac, încât uitasem complet de tot ce a fost rău în viața mea și îmi pierdusem obiceiul de a desena.
În al doilea an de liceu, totul era foarte lejer, nu prea simțeam că aș cunoaște pe cineva, dar ei mă cunoșteau destul de bine, cred. Din cauza acestor factori, am uitat complet de orice grijă, mă simțeam stăpân pe situație, făceam caterincă la toate orele și încheiam semestrul doar cu nota 6 la purtare. Începusem să exagerez atât de mult cu aceste lucruri, încât s-au bucurat majoritatea profesorilor atunci când m-am mutat la alt liceu, Liceul cu Program Sportiv a fost noul meu loc de "studii", cu greu, dar am încercat să-mi fac un bine.
Cu timpul, m-am cumințit, dar m-am simțit trist din cauza lipsei de afecțiune, cu disperare căutam să-mi fac o iubită. Am învârtit cu greu câteva fete, dar 2 relații le-am avut și eu mai bunicele, una de 4 luni și alta de 9 luni. Restul încercărilor au fost doar niște nereușite care mi-au marcat o parte din maturizare.
Revenind la subiectul principal, a doua mea relație mai "lungă", să îi zic așa, m-a terminat puțin psihic, deoarece pun mereu prea mult suflet și de multe ori fac greșeli din cauza asta. Totul a fost numai lapte și miere, până au apărut discuții, gelozii, neîncrederi, iar după un scandal monstru, chiar când ea a început clasa a 12-a, s-a întâmplat să ne despărțim după ce am comis o greșeală tipică unui om cu bolovan în loc de creier.(și nu, nu am înșelat, de abia îmi găsesc perechea la șosete, deci deja ar fi lucru măreț să stau cu 2 fete). Am stat deprimat 2 săptămâni de zile, mai ales după ce am aflat că m-a înlocuit destul de ușor după circa 4-5 zile cu un prieten mai vechi de al ei. Am încercat să desenez, mi-am cam ieșit din reflexe.
Recent, am încercat să vorbesc cu ea, să putem lămuri situația dintre noi. A fost foarte pasivă și indiferentă, nu credeam că o s-o mai văd vreodată. Greșeala mea este că am insistat să o văd, doar pentru a avea sufletul împăcat. Mi-a propus o întâlnire la o cafea, toată treaba s-a întâmplat ieri, acea zi blestemată de vineri. Am fost acolo, imediat cum am terminat toate treburile, am încercat să fiu cât se poate de punctual și chiar am fost, prea punctual chiar. Totul părea ok și părea destul de încântată din pricina faptului că eram acolo, așteptând să vină. Mă așteptam la orice, la absolut orice, știam ce trebuia făcut în orice situație. Ea s-a asigurat că eu o să fiu prezent acolo, chestia asta mă tulbura, dar în același timp credeam că o să pot încheia conturile, pentru liniștea mea sufletească. A apărut acolo, a venit de mână cu gagicul ei, imediat am făcut legătura, am schimbat 2 vorbe în circa 5 minute, nu știam cum să plec mai repede din acea zonă. Ei au crezut că ceea ce au făcut, a fost amuzant, dar sincer, a fost jalnic, mi-am păstrat cumpătul, am pus banii de consumație pe masă pentru cele 2 cafele și mi-am luat tălpășița într-un mod indiferent și sictirit de situație, dar cu sufletul de 2 ori mai neliniștit decât înainte. Voiam să desenez din nou, dar din cauza circumstanțelor și lipsei de timp, am renunțat la această idee.
Ei bine, aceast "Black Friday" nu s-a terminat atât de prost pentru mine, în cele din urmă. Stăteam pe Facebook, urmărind postări de pe Junimea, cu ocazia asta mai lăsam și câte un comentariu micuț, probabil reușeam să mai amuz câteva persoane și așa s-a nimerit să întâlnesc o fată, care își face veacul tot pe aici și am avut parte de o conversație așa cum îmi place mie, adică peste limita de care dau dovadă în acest moment. Am reușit să-i demonstrez acestei domnișoare că sunt capabil de așa ceva și chiar ea m-a convins să îmi fac cont aici. Nu vreau să desfășor identitatea acestei persoane, dar dacă o să am ocazia, după ce o să culeg mai multe informații despre ea, o să-mi folosesc toată imaginația pentru a face o poveste frumoasă, care o va include și pe ea, va fi centrul creației.
Cu această întâmplare, am găsit o nouă metodă de a îmi descărca furia și energia negativă, canalizând totul spre ceva ce ar putea plăcea câtorva persoane.
Șj toate acestea fiind spuse, mulțumesc celor care au citit această "povestioară" și sper că n-am făcut-o de oaie din prima noapte/dimineață.