The innocence

The innocence

                                                              -capitolul 1-

Te trezesti de dimineata si pleci la serviciu sau la scoala, dar oare te mai intorci acasa? Mergi linistit pe strada si oare vei mai exista in clipa urmatoare? Tranversezi in graba strada gandindu-te ca daca intarzii o sa te alegi cu o mustrare de la profesoara, dar viata ta e mult mai presus de o simpla inalnire cu parintii si chiar scaderea notei la purtare. Mancarea ta preferata e pestele si parintii iti fac o surpriza la cina, ca doar ai luat cea mai mare nota la testul de geografie, dar nu sti cum un simplu os iti poate pune capat vietii. Mergi la o petrecere unde se servesc tot felul de gustari si poate in lista cu ingrediente se afla si mancarea la care esti alergic, iar tu incetezi sa mai existi. Viata poate fi spulberata in orice clipa, in orice fel.

Asa a patit si Virginia. Insa ar fi dat orice ca ea sa dispara ci nu parintii ei. Au lasat-o orfana cand avea mai multa nevoie de ei. Va intrebati probabil cum au murit? Nu au fost calcati de o masina, nici nu le-a ramas un os in gat, nici nu le-a cazut o piatra in cap, nici nu erau alergici la ceva, ci s-au aflat la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Au fost prinsi intr-un foc de arme, chiar in mijlocul New York-ului. In cea mai mare intersectie, vis a vis cu o importanta banca. Un pistol, doua gloante, doua cadavre si o familie ditrusa, acesta este bilantul tragediei. Cel care a tras a dat la nimereala, sau nu... Nimeni nu stie.

La o saptamana dupa acesta tragedie, Virginia era in drum spre noua ei viata. Nu avea acces la importanta ei avere mostenita, nici macar nu-si mai permitea sa mearga la Scoala Privata SidySally, iar avocatul familiei a facut-o pachet catre Blackville, la matusa si unchiul din partea tatalui. Virgi nu i-a mai vazut de la varsta de cinci ani, cand s-a produs o ruptura in familie si cei doi frati s-au renegat unul pe altul. Ea nu a inteles niciodata motivul, dar se pare ca odata cu moartea sotilor Parker unchiul ei a devenit mult mai sentimentalist si a acceptat s-o aiba in grija timp de cinci luni, pana va putea intra in posesia averii. Poate, poate se vor uita si la cei ce a luat-o in grija la ananghie cand ea va ajunge milionara. Pana atunci este doar o orfana nefericita.

Blackville era un oras al culturiilor. Se aflau sute de sud-americani, indieni, turci, negri, romani, tigani si alte si alte etni si natii. Era un oras pe atat de bogat si impunator cat si atat de sarac si rau famat. In nord se aflau albii, familile puternice, pline de bani. Pe cand in sud se aflau refugiatii, oamenii saraci impinsi sa faca lucruri necurate pestru o bucata de paine. Toata lumea stia de Sudul Blakville, bine-cunoscut la stirile de la ora 19 pentru toate infractiuniile posibile si imposibile. Ea nu stia prea multe despre acel loc si nici nu-i pasa. Avea sa stea cu noua ei familie, intr-o vila luxoasa si sa-si recunoasca verisoara cu care era prietena foarte buna in copilarie. Tot va avea sa dea la Oxford si tot avea sa devina o femeie de succes in afaceri, imediat cum implinea 18 ani va avea iar tot ce-si putea dori, mai putin pe parintii ei.

Avocatul familiei era mai mult un prieten bun de familie. S-a oferit s-o duca pe Virginia la unchii ei si sa se ocupe el insusi de toate hartoagele ca sa-si poata revendica mostenirea.

Masina zbura cu viteza pe straziile linistite ale noului ei oras. Casele erau mari, vopsite in fel si fel de culori, cu fel si fel de modele, toate erau ingrijite si li se vedeau interiorul spatios cu mobila ultimul racnet prin geamurile luminate . Insa nu se oprira inca la niciuna. Poate era aceia? O casa din sticla, cu trei eraje si gradina suspendata. Dar nu oprira nici aici. Deja straziile curate si luminate se schimbasera pentru niste strazi mai mici si slab iluminate.

~ Unde mergem?se auzi vocea subtire si inceata a fetei.

In sfarsit scoase si ea o vorba pe parcursul acestui drum lung. Inca se simtea in stare de soc, ca intr-un vis fara sfarsit de unde astepta sa se trezeasca. Parul ei de miere, lung pana la genunchi, era prins intr-un complicat coc si inconjurat de o panglica de catifea neagra. Panglica era perfect asortata cu tinuta ei, o rochie din acelasi material cu maneci lungi stramte pe mana si pana peste genunchi. In picioare purta o pereche te pantofi de lac, negrii, Jimmy Choo. Nu era nici foarte inalta nici foarte pitica. Avea o inaltime medie, era slabuta, dar bine facuta in acelasi timp. Multi disaigneri de moda i-au spus ca are alura de fotomodel, dar ea nici n-a vrut sa auda de asa ceva. Moda este doar un moft, ea pe viitor vrea sa devina femeie de afaceri. Ochii ei erau de-o culoare albastra-crista, aproape alba, in armonie perfecta cu pielea trans-lucid-albicioasa si parul blond ca mierea in nuante lafel de transparente ca restul corpului. Avea nasul mic si buzele trandafirii, pline. Avea o imagine fantomica, studiata cu atentie. Parea ireal de perfecta, fara niciun cusur. Pe cat de frumoas era, pe atata inteligenta poseda.