Disparitia

This is me and you are dead:×

Tot ce imi amintesc era ca toti tipau disperati in jurul meu...sau poate chiar dupa mine ...de atunci totul s-a schimbat...totul e diferit.
Bine..eu sunt Kristal si asta e povestea mea...cam urata viata mea!
Parintii mei m-au nascut din greseala...dupa ce ...mama m-a nascut. Pana la varsta de 13 ani nu stiam cu cine traiesc in casa dar de atunci am aflat...eram criminali toti...mai ales tata...omoara copii din placere. En nu vreau sa fiu asa! Dar pare interesant. Ok gata!
Totul a inceput ieri..
Mama:kristal hai sa te bat...adica sa vb
Me: What the...?
Mama:tatal tau...a murit
Me:Ce????de ce? Cand -unde-ce-de ce-acum-ieri-cand?
Vocea imi tremura. Cine a facut-o?!
Mama:Kristal nu te speria de ce auzi. Tu ai fost...l-ai omorat pa tata.
Me :Sunt o criminala trebuie sa plec..pa mama!
Fug din camera si ies pe trotoarul rece. Ploua iar eu alunec. Am cazut pe jos dar mi-am revenit. Nu stiam unde merg. Frica sa nu vina mama dupa mine ma ducea fara un sens. Vad o casa dar e a vecinilor mei...ce nai..? Cum am ajuns aci? Ceva rece s-a pus pe mn. O pusca...am auzit doar o pocnitura,un strigat,si am cazut. Eram incostienta.

Sper sa va placa capitolul. Am emotii. Daca vreti sa fiti in carte trimiteti comm.
Beatick *•*