Salut! Sunt... La naiba! Nu am nume... Sunt un cal sur. Sunt o rasă de cal... O corcitură... O combinație. Mă rog. Stau... intr-un grajd ca oare care. Am un stăpân: Morgan. Un bătrân înțelept de 55de ani. Nu are familie. Au murit toți. Mă are doar pe mine și încă 5 cai: Black, Ginger, Amurg, Ecatesia și Emeralda.
De curând, Natalia, o fetiță de 16 ani, a venit să învețe să călărească. Oare se va descurca? Mă rog.
Bine. Prima ora. Eu sunt calul pe care il va încăleca. Oare... O să fie nouă mea stăpâna? Mă rog.
-E important să te obișnuiești la trap.spuse Morgan la prima ora a Nataliei
-Stiiiiiiiiiiiiiiiiuuuuuuuuuuu!?!țipa Natalia
După ceva timp, s-a obișnuit și cu trapul, și cu galopul și cu tot. A fost greu
Vine un moment important în viață fiecăruia când trebuie să facă ce e mai bine. La mine a venit acel moment. Voi avea un stăpân.
-Natalia!
-Da, Morgan?
-Va veni proprietarul acelui cal
-Bine...spune Natalia, posomorâtă. Nu înțeleg. Pierd tot ce iubesc.mormăia Natalia
-A VENIT!!!
-Ce?! Tată!țipa nebunatic Natalia. Tu ești noul proprietar?
-Da, scumpă mea. Zimi. Ce nume îi vom pune calului.
-Cred ca... Sur. Pentru ca e sur.
-Perfect!!!
Și așa, am un prieten. Natalia Nilmers Highland. E uimitoare.
------'-----------------
Prietenia dintre cal și om e uimitoare. În ciudă aparentelor, calul e cel mai bun prieten al omului. Nu cățelul. Căci chiar de îl bati, calul nu te părăsește.
