Cap ou pas cap?

Prolog

    - Dă- ţi picioarele jos de pe măsuţa de cafea și vino să mă ajuţi! ţipă Sophie supărată către John care ocupa toată masuţa chinezească de cafea cu picioarele lui lungi.

    - Vin imediat! nu e nevoie să iţi ieşi din minţi în halul ăsta! ţipă John în încercarea lui disperată de a o calma pe Sophie.

    - Acum am spus, nu anul viitor, leneșule!

    Aceasta era viața pe care Sophie și John o împărțeau de ani buni. Locuiau în același apartament, împarțeau aceeași baie, bucătărie, dormitor și chiar pat.

    - Ce este chestia asta din centrul mesei mele de bucătărie?

    - Este fosta cutie de bijuterii a mamei mele. Mi-a lăsat-o moștenire înainte să moară. Sau mai bine spus: ți-a lăsat-o.

    Dar Sophie nu avea să afle decât peste puțin timp că acela era obiecul ce avea să complice situația dintre ea și John. Era o cutie din metal, îmbătrânită de vreme. Culorile nu se mai puteau deosebi prea mult: arăta ca un carusel din parcurile de distracții cu cai, trăsuri și vizitii care se uită ciudat la tine. În vârf avea o stea, de asemenea îmbătrânită de vreme, galbenă, cu cele șase colțuri tocite. Dacă roteai fundul cutiei, aveai să descoperi că aceasta îngâna într-un ritm încet Fur Elise a celebrului Beethoven. Iar dacă scoteai capacul de deasupra cutiei, aveai să descoperi un spațiu de mărime medie în care putea intra pumnul unui bărbat, cam atât de mare era. Cea din urmă caracteristică a cutiei era cea care o va uimi cel mai mult pe Sophie:

    - Ce naiba este asta? spuse ea în timp ce scotea un mic plic argintiu din compartimentul cutiei.

    Pe acel plic era scris cu litere de-o șchioapa:" Pentru John". Când i-a dat plicul lui John, acesta avea să afle că plicul adresat lui era de la mama lui. Probabil îl pusese acolo înainte să moară,  dar nu știa când deoarece fusese cu ea tot timpul înainte să se întample tragicul eveniment. După ce a scos foaia îngălbenită din plic, a citit mesajul ce îi era adresat în gând, după care i-a dat biletul Sophiei care îl citi cu voce tare:

    " Dragă John,

   După cum știi, lucrurile s-au complicat de când am aflat vestea că am cancer. Probabil atunci când vei citi această scrisoare, eu deja nu voi mai fi. Îmi pare rău că te-am lăsat singur dar știi foarte bine că nu a fost decizia mea. Dar știi cum se spune: tot răul spre bine, așa că încearcă să îți revii și să îți trăiești viața alături de prietena ta, Sophie.

    Nu știu dacă ți-am povestit cum ne-am cunoscut eu și tatăl tău, dar o voi face acum: era o după-amiază călduroasă de iunie și eu ieșisem împreuna cu prietenele mele să cumpărăm o înghețată. Dar ele nu mi-au spus că își invitaseră și iubiții. Când am ajuns la locul de întâlnire, ele erau cu prietenii lor și s-au gândit ca, pentru a nu mă lăsa pe dinafară, să îl invite și pe Michael, un prieten de-al iubitului lui Sharon. Era înalt și drept ca un stâlp, blond cu ochii albaștri ca prințul din povești. Era îmbrăcat într-o cămașă albă de bumbac și purta o pereche neagră de pantaloni.

  Văzând că suntem uitați de ceilalti, am început să vorbim. Mai întâi am făcut cunoștință, iar după aceea a început să se înfiripe o relație de prietenie între noi. A început să mă viziteze la școală, după ore, la bibliotecă sau oriunde avea ocazia, ba chiar se furișa noaptea la balconul meu doar pentru a mă săruta de " noapte bună"  și pentru a-mi aduce un trandafir roșu.

    Într-o zi a venit la balconul meu, cu acea cutie în mâna dreaptă și așa a început povestea noastră de iubire. Oricare dintre noi doi avea cutia, îi putea da orice provocare celuilalt și din acest motiv am ajuns în biroul directorului în majoriatea anului școlar, am fost puși în clase separate și aveam cursuri separate. Dar tot sfârșeam prin a ajunge în biroul directorului.

    Dar, provocarea mea preferată a fost cea în care a trebuit să îl sărut pe Michael. De la prima atingere a buzelor noastre nu m-am mai săturat de gustul buzelor lui și nu am mai vrut sa renunț la el niciodată. Atunci am decis să încercăm să avem o relație. Cu timpul iubirea noastră a crescut tot mai mult și așa ai luat tu nastere.

   Așa că sper ca această cutie să iți poarte și ție noroc să iți găsești dragostea. Cine știe,poate este chiar Sophie. Întotdeauna am avut numai lucruri bune de spus despre ea și am avut numai sentimente bune la adresa ei.

    Să nu iți faci griji,de acolo din ceruri eu vă voi veghea,voi avea grijă de tine și Sophie și voi veghea posibila voastră relație de iubire.

                                                                                 Cu mult drag,mama ta!"

Și așa a început povestea lui John și lui Sophie.

Dacă citește cineva asta, vă rog sa îmi spuneți ce ar mai trebui modificat/corectat...Vă mulțumesc mult și sper să vă placă!:*:*