Întunericul e ostil...

7 2 1
                                    

Era o zi călduroasă de iulie dar și una tristă pentru adolescenta Briana de doar 16 ani,fata mereu zâmbăreață,glumeață și optimistă care își pierduse mama chiar în ziua aceasta dar acum 6 ani pe când era o fetiță care trecea clasa a V-a.Mama sa Willow era tare mândră de ea.Avea numai note bune și era lăudată la fiecare ședință de către învățătoarea sa pe nume Carla McRobinson.

Cauza decesului mamei sale nu a fost încă descoperit,dar se știe că au fost într-o excursie de familie la malul unui râu cu apa cristalină și rece prin care mai treceau niște peștișori mici dar și unii mai mari și cu carnea mai fragedă.Când au ajuns la locul cu pricina,mama sa și cu tatăl Ben au montat cortul înainte ca domnul Ben să meargă să pescuiască câțiva pești pentru grătar.Micuța Briana se juca cu frățiorul ei geamăn pe nume Teddy.

Timpul trecuse destul de repede...Masa era deja gata.Somonii din care ieșea aburul împrăștiau un miros de care te îndrăgosteai într-o clipită.Copiii și părinții lor s-au așezat la masă dupa care doamna Willow a spus zâmbind:
- Haide să vedem care papă primul toată mâncarea!

Spunea acest lucru mereu,pentru că Briana și Teddy niciodată nu mâncau tot.Copiii cum au auzit spusele mamei lor au început a mânca cu o poftă de nestăpânit.

Familia terminase de mâncat.S-au dus toți patru în cortul mare de șase persoane.Nu a durat mult și copiii au adormit dar și Ben la fel.Numai Willow îsi adusese aminte că își uitase mobilul afară și s-a ridicat ușor și a pornit după el.Ajunsă afară își zărise telefonul pe pătură și fară niciun gând a mers să îl ia,dar nici trei pași nu făcuse și o bestie îngrozitoare a sărit pe ea și i-a smuls carnea de pe piept cu o mână,iar cu cealaltă i-a taiat gâtul lăsând-o într-o baltă de sânge.

A doua zi,dimineața,Ben se trezise înaintea copiilor și vazuse că nevasta sa nu era langă el.Bărbatul era convins că ea este afară făcând niște sandwich-uri pentru ei.Acesta se ridicase și pornise spre ieșirea din cort.Când a scos capul pe ușa cortului a înlemnit.Willow era într-o baltă de sânge,sfâșiată.Fără să se mai gandească a luat copiii în brațe și i-a bagat in mașină cat timp ei dormeau adânc.A încuiat ușile mașinii și a pornit spre departamentul poliției din Texas.Era speriat și îi dăduseră lacrimile.

Ajuns la poliție,a intrat rapid pe ușă de mână cu copiii săi (pe drum se treziră).Polițiștii l-au văzut agitat și l-au interogat imediat.Din spusele lui Ben,polițiștii au încremenit și au pornit spre malul lacului.Când au ajuns,au vazut doar balta de sânge și niște urme care duceau spre pădure.Au decis să cheme forțele speciale și sa urmeze acele mici bucățele de sânge care semănau cu niște pași.

Ben era acasă cu copiii,era îngrozit...A fost nevoit să le spună copiilor despre mama lor.Micuții erau speriați...

Dupa investigarea cazului,nu s-au găsit multe indicii care să dovedească cauza decesului.Cazul a rămas un mister...

După acei 6 ani,în ziua în care mama lor a sfârșit într-un mod groaznic,Briana și Ted care erau acum mari și mândria bunicilor si tatălui Ben,erau la aniversarea unei colege de liceu pe nume Helen,prietena cea mai bună a Brianei.

Era ora 23:58,cele doua fete au mers împreuna la baie.Helen se uita la oglinda cea mare să vadă daca nu i s-a șifonat rochia roșie ca rubinul,în timp ce Briana se spăla pe mâini fata a ridicat capul și s-a uitat în oglindă și a văzut chipul mamei sale cum rânjește malefic...Fata s-a speriat și a țipat căzând pe gresie și începând să plangă.Helen cum a auzit țipătul și văzând-o cum a căzut,a sărit să o ajute zicând în același timp:
- Briaa...!Ce ai pățit...?Ești bine...?
- Helen!!!Hai să plecăm din baie!!!Te implor!!!strigă disperată Briana cu lacrimi în ochi și vocea tremurândă.

Cum a auzit Helen,a ridicat-o și a fugit să deschidă ușa...Dar...Era încuiată...Lumina s-a stins brusc...Un râs malefic de femeie cuprindea liniștea băii...Era râsul lui Willow...Apa fierbinte a început să curgă.Fetele erau îngrozite și strigau după ajutor,pâna ce Ted a auzit vocea Helenei și și-a chemat doi prieteni: Mario și Thomas.Aceștia au spart ușa de la baie și au eliberat fetele care erau îngrozite...Au fugit repede in sufragerie unde erau și restul de 17 petrecăreți care au fost mirați când le-au văzut plangând și tremurând de frică.Fetele s-au calmat imediat și le-au spus prietenilor că se simt bine.

Briana se tot gândea la reflexia din oglindă de la ora 00:00...Acum era 00:50...A discutat cu fratele ei Teddy și acesta nefiind așa de înfricoșat,a strâns-o în brațe și i-a zis ca va fi bine.

Se făcuse 5 dimineața...În casa Helenei rămăseseră doar Helen,Briana și Ted care strângeau chiștoacele de țigari și goleau paharele de alcool aruncandu-l în chiuvetă...Era deja ora 6:30...Ben îl sună pe Ted și îl întreabă unde e el și sora lui.Teddy îi spune râzând:
- Uite bine tată,la Helen înca,facem curat.
- Bine Ted,să mă suni când plecați,voi veni să vă iau cu mașina,spune Ben,la revedere fiule.
Ted îi răspunde fericit:
- Pa tată!

Bria și cu Helen dormeau pe canapea...Erau frânte...Ted neavând ce să facă și el,s-a așezat pe fotoliu și a adormit.Pe la ora 9:45-9:48,Ted a fost trezit de plânsetele Brianei care avuse un coșmar cu mama ei în care era urmărită și ucisă de către Willow.Bria era îngrozită...Își dorea să scape de aceste lucruri...

Era ora 11:00 și părinții Helenei pe nume Mary și Bruno au sosit de la muncă.Aceștia i-au auzit pe copii cum vorbeau despre visul Brianei.Bruno a spus ridicand din sprânceana stângă:
- Ce s-a întâmplat copii?Ați pățit ceva?
Helen îi spune încruntată:
- Tată,ne poți lăsa puțin?
- De ce nu?spune Bruno care încă ținea sprânceana ridicată...

Briana le spuse Helenei și lui Ted ca ar vrea sa meargă acasă,dar nu înainte de a-și termina de povestit oroarea visată:
- Adormisem...Și m-am trezit într-un fel...Dar mă trezisem în vis...Țin minte că era ora 1:20...Sau nu...Mint...Era 00:20...M-am ridicat din pat,și m-am dus să privesc cerul...Era negru...Nici măcar albastru închis...Doar negru...Am pornit spre ușă...Eram în camera mea...Am deschis ușor ușa...Când să fac un pas,am călcat pe ceva ud...M-am speriat puțin...Am aprins lumina și am vazut-o pe mama la capătul holului cum citea o carte...Ceva neobișnuit pentru ea...
- Mai povestești mult?spune Teddy plictisit.
- Ted,te rog taci.Să continui.Era neobișnuit pentru ea să citească în miezul nopții...Ea nici în timpul liber nu citea...Am mers ușurel spre ea prin chestia aia udă și puțin vâscoasă...Eram la depărtare de un metru de ea...Și cand să dau să zic ceva,a inceput să îmi zică:
" - Bria...6 ani de la moartea mea...Și tu mergi la petrecere?Nu te mai las în grija lui taică-tău...
- Dar mamă...
- Te rog să nu mă întrerupi!O să te iau aici cu mine,cu Ben ajungi de râsul lumii.Păcat de tine că ești frumoasă și deșteaptă,la fel ca Ted.Hai fugi acum,timpul se scurge.Dacă vei vedea..."
- Nu a apucat să termine...Oare ce voia să zică...?

Întunericul...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum