Vicii Primare

Capitolul 57 - (Ne)Vinovat >>> Tudor POV

-Ai auzit că se închide pub-ul? Îmi șoptește Ivona în timp ce-i prepar comanda cerută.

Mâinile mi se opresc pe cele două espresso pe care tocmai i le-am preparat și mă întorc spre ea. Fata arată speriată de ceva și sunt sigur că nu mă minte.

-De unde ai astfel de informații? O întreb confuz, neînțelegând de ce Răzvan ar vrea să închidă una dintre cele mai profitabile afaceri ce le deține.

-Mi-a zis Tiberiu că domna Savinescu i-a cerut să se vândă tot ce este pe stoc până la sfârșitul săptămânii și să o anunțe dacă mai rămâne ceva ca să returneze furnizorilor.

Ivona ia cele două cești din mâinile mele și le pune pe tava pe care și-a pregătit-o. Era vizibil dezamăgită că eu nu eram în cunoștință de cauză și nu putea smulge mai multe detalii de la mine.

Observasem că nu făcusem comandă la nimic de marți, dar am crezut că a fost doar o neînțelegere între noi, angajații. Fusesem atât de îngândurat în privința unei anumite tipe cu părul zulufi, încât am ignorat tot ce se întâmplă în jurul meu. O apelez repede pe Lavinia, dar îmi intră direct mesageria vocală. Îmi frunzăresc agenda și observ că salvasem numărul Teodorei într-o seară când o sunasem și o rugasem să ne deschidă ușa, Lavinia rătăcindu-și cheile în acea zi. Mă gândesc serios dacă să o apelez pe șatenă, dar simplul fapt că după ce am dormit împreună o noapte întreagă și dânsa a dispărut în zori de zi fără să-mi spună măcar un cuvânt, îmi dă mari bătăi de cap și tind să cred că nu vrea să mă mai vadă niciodată în viața ei. Nu că mi-ar păsa. Chiar nu-mi pasă, dar nu știu cum să mai vorbesc cu ea. Mereu ne tachinăm și ea are un talent aparte de a mă scoate total din sărite.

Totuși, aș vrea să-i spun că acela a fost un sărut destul de reușit și nici măcar după atâtea zile nu mi l-am putut scoate din cap. Femeia asta cred că are cele mai moi buze pe care le-am sărutat vreodată.

Apăs pe butonul de apelare și mă încurajez că am un motiv destul de întemeiat ca să o sun.

-Alo?! Se aude vocea ei confuză.

Probabil nu salvase numărul meu pentru că este prea încăpățânată să apeleze la mine chiar și într-un caz de urgență majoră.

-Teodora?! Îi rostesc numele cu falsă uimire.

-Tudor? Întreabă și mai confuză și îmi pot imagina cuta fină ce a apărut între sprâncenele ei.

Zâmbesc ca un netot și uit complet de ce am sunat-o. Modul în care i se formează gropițe în obrajii plini atunci când zâmbește, îmi invadează mintea și nu reușesc să mă concentrez la conversația ce se presupunea c-o avem.

-Ai de gând să-mi spui cu ce ocazie mă suni sau te-ai emoționat prea tare? Întreabă pe un ton ironic și pufnesc amuzat de atitudinea ce o adoptă cu mine chiar și la telefon.

-Adorabilă, ca de obicei. Voiam să te întreb de Lavinia. Are telefonul închis. Spun primul lucru care-mi trece prin cap și mă blestem pentru că mă comport ca un laș acum și nu o întreb despre ceea ce mă macină cu adevărat.

-E la cursuri acum. S-a întâmplat ceva?

-Cam da. Se răspândesc zvonuri cum că Rodriguez își închide pub-ul din Vladimirescu și voiam să o întreb dacă ea știe despre ce naiba e vorba.

-Deci tu încă n-ai aflat... Spune pe un ton ușor iritat și mă simt mai confuz decât atunci când i-am auzit pentru prima dată vocea.

-Ce n-am aflat? Deci e pe bune? Închide pub-ul? Rostesc întrebările alarmat și mă întreb de ce dracu nimeni nu ne-a anunțat de aceste schimbări bruște care îi privesc pe toți angajații.