Aventuri printre demoni

Capitolul 3

" Goleşte-ţi mintea, fii fără formă, fără model, ca apa. Acum, dacă pui apa într-un pahar, apa devine paharul; dacă pui apa într-o sticlă, apa devine sticla; dacă pui apa într-un ceainic, apa devine ceainicul. Acum, apa poate curge sau se poate sfărâma. Fii apă, prietenul meu!"

Alex a presimţit că lupta va fi una destul de grea, căci adversarul său cunoştea terenul şi avea mai multă experienţă în luptă. El s-a ascuns după un copac şi se ghemui punând mâinile pe pământ. După cinci minute de aşteptare se auzi vocea lui Ştefan în cealaltă parte a copacului:

- Unde eşti? Vino la joacă. Ieşi de unde te-ai ascuns, iepure.

- Prinde-mă dacă poţi!

Alex o luă la fugă sperând că va scăpa, dar Ştefan nu făcu nici un pas. Când Alex se uită în spate nu-l văzu pe Ştefan, dar când întoarse privirea înainte se lovi de el.

- Cum de ai ajuns aici aşa de repede? îl întrebă Alex speriat.

- Este unul dintre talentele mele. Folosesc unde sonice pentru a mă propulsa cu viteze uriaşe.

- Ce talent! Doar pe Slenderman îl vedeam să facă asta.

- Slenderman? Cine este el? E un fel de super erou?

- Nu! Este un personaj malefic din jocul de groază care-i poartă numele.

- Aha. Şi ce poate să facă?

- Păi se mişcă cu viteză mare, exact cum ai făcut tu, dar te ucide când e în faţa ta.

- Super! O să-l încerc. Acum să continuăm.

- Da, bine!

Alex se ridică de jos se uită la ceas şi văzu că trecuseră doar 15 minute din luptă. „Fir-ar! Mai trebuie să fug puţin." îşi spuse Alex în minte şi o luă la fugă printre copaci, dar de fiecare dată era oprit de Ştefan. După 10 minute Alex obosi să mai fugă, se întoarse către Ştefan, furios şi îi spuse:

- Gata cu fuga! Să-i dăm drumul!

- În sfârşit.

Cei doi au început să se lupte, Alex îl ataca continuu pe Ştefan cu mingi de foc, mici tornade, jeturi de apă, torpile de pământ dar şi cu altfel de atacuri din fiecare categorie. El încerca orice atac îi venea în minte, dar Ştefan nu contraataca ci îşi folosea energia pentru a se apăra. După 10 minute Alex de-abia mai respira şi era foarte obosit. Se uită la ceas, zâmbind pentru o secundă şi apoi se uită la Ştefan şi îi spuse:

- Eşti pregătit să pierzi?

- Dacă tu eşti pregătit să mori.

Alex închise ochii, îşi transformă mâinile în mâini de argint, după care le aprinse. Ştefan îl văzu şi îşi transformă şi el mâinile în mâini de argint. Cei doi o luară la fugă unul către celălalt şi îşi încleştară mâinile, iar flăcările lui Alex s-au stins. Când s-au ciocnit unul de celălalt s-a provocat o explozie care a distrus copacii din jurul lor pe o rază de 10 metri. Cei doi se împingeau cu putere unul pe celălalt. Ştefan se uită cu furie la Alex care nici măcar nu deschise ochii. Era împins în spate, până când puse un genunche pe pământ.

- Eşti gata să fi învins începătorule? strigă Ştefan.

- Sunt gata! spuse Alex. Sunt gata să-ţi tăbăcesc fundul! „Explozia puterii"!

Alex îşi deschise ochii care erau coloraţi precum data trecută când a activat această putere. Ştefan rămase şocat şi când vru să scoată un cuvânt fu împins de Alex atât de tare încât zbură prin aer 30 de metri, trecând prin câţiva copaci, iar când îşi mai reveni puse o mână pe pământ, se ghemui şi încetini. Se ridică în picioare şi simţi un fior rece pe şira spinării. Întoarse pentru o secundă capul şi-l văzu pe Alex cum stătea cu spatele la el. Înainte să scoată vreun sunet fu lovit cu putere în spate de dosul pumnului lui Alex şi îşi luă din nou zborul 40 de metri în direcţia din care a venit. După 40 de metri Alex îl opri din faţă punându-i mâna în gât şi izbindu-l de pământ. El l-a lăsat pe Ştefan în groapa făcută cu el şi vru să plece, dar după ce făcu trei paşi se auzi vocea lui Ştefan: