I

20 0 0
                                    

Eram extenuată. Viaţa mi se scurgea incet, iar siroaie de lacrimi și de transpiratie mi se prelingeau pe obrajii roșii.
În ciuda faptului că eram mai mult moartă decât vie, un zâmbet mare îmi aparuse pe faţă. Reușisem sa ies din pădure și să scap de echipajele lui Roll. Eram liberă.
Fusesem 3 ani capturată într-un hotel ascuns de lume, făcând pe o târfă si vânzându-mi trupul pe bani, numai ca să-l fac pe bărbatul pe care-l credeam ca ma iubește cel mai mult, fericit.
Aveam doar 18 ani cand acesta m-a păcălit, promiţându-mi marea si sarea și făcându-mă să ma mut cu el. Vedeţi si voi ce a urmat. Rutina mea de dormit, mâncat, sex făcea parte din viaţa mea și mi se părea ceva normal până când m-am uitat în oglindă și am văzut monstrul care devenisem. "Carla, ești un gunoi. Uite ce ai ajuns... O târfă. Te fuţi pe 2 lei doar ca să-ţi faci iubitul fericit. Asta nu e viaţă" cuvintele astea îmi sunau în minte când mă priveam si începeam să strig și să plâng "Sunt doar un copil, ce dracu"!

Dar acum, deși stoarsă de toate puterile, respiram adânc și, da, eram fericită.
.................................................................

După 6 luni
Reușisem să mă mut din New York în L.A. pentru a putea uita, cât de cât, de trecutul meu dureros. Mă împrietenisem cu o tipă tare, Jay. Era genul de tipă serioasă, care se pricepea la tot și era prietenă cu toată lumea. Copilărise în Moscova, numele ei real fiind Iuvanova. Tatăl ei era om de afaceri cu multe datorii așa că o trimisese pe Jay în America, doar ca să o protejeze. Ăsta da tată. Mama ei murise când era mică.

Trăiam într-o casă micuţă, ferită de lume și mobilată drăguţ.
"Trebuie sa fiu la muncă, șchioapo. (așa ne alintăm noi) Să nu dai foc la casă".
"Zice cea care nu știe să facă o clătită". am chicotit eu.
"Dar ai mâncat așa arse cum au fost". mi-a dat ea replica și a plecat la Jimmy's PiZZA, locul ei de muncă.

M-am dus în camera mea lila cu un pătuţ mic și cu 2 fotolii rozalii. Mi-a deschis laptop-ul și mi-am verificat e-mail-ul.
"Trebuie să mai șterg câteva". Mi-am zis.
Înainte de a le șterge pe toate mi-a sărit unul nou în ochi.
De la parkinson.julloe.
Subiect: Te rog citește-l. E urgent!

"Draga mea,
Poate că nu mă cunoști, dar eu te știu foarte bine. Am fost foarte bun prieten cu mama ta. După ce aceasta a murit, ţi-a lăsat o parte din casa noastră moștenire. Abia acum am putut da de tine.
Chiar mi-ar plăcea să vii și să locuiești cu mine și nepotul meu Harry. Pe curând! :)"

Sper sa va placă. Mâine voi posta următorul calitul. Kisses, guys

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 01, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Our love is differentUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum