Imagine Niall Horan

Era una din zilele acelea ploioase în care tu trebuia să mergi la şcoală chiar dacă voiai sau nu. Era dimineaţa devreme în timp ce te îndreptai spre locul de tortură. Afară fiind foarte frig te-ai gândit să treci pe la cafeneaua ta preferată,Starbucks, şi să îţi iei cea mai strong cafea pentru a o putea savura pe drum. Îţi plăcea ploaia, dar nu în timpul şcolii, îţi crea o stare de melancolie şi te făcea să te gândeşti la tot felul de lucruri şi amintiri plăcute cu prietenii. Savurai fiecare înghiţitură din băutura ta, îţi plăcea foare mult acel gust puternic şi intens de cafea amestecat cu frişcă şi sirop de ciocolată. Doar ce mergeai liniştită pe stradă când o siluetă, nu cu mult mai înaltă decât tine, dă peste mâna ta în care îţi ţineai cafeaua. Noroc că ai în reflex să te fereşti de pahar astfel să nu ajungă vreun strop cafeniu pe ţinuta ta aleasă cu cea mai mare grijă. Îl priveşti pe misteriosul care a dat peste tine şi nu ii zici nimic. Se uita la tine de parcă ai fi avut ceva ce i-a captat atenţia asupra ta. Din păcate nu puteai să îi vezi ochii deoarece purta o pereche de ochelari de soare cu lentile foarte negre şi pe deasupra mai avea şi o glugă pe cap.

- Îmi cer mii de scuze! Nu a fost cu intenţie. Cum mă pot revanşa? se repezi baiatul.

- Stai liniştit, nu e nicio problemă, se mai întamplă.

Mda.. Ţi-a dat pe jos mai bine de jumatate din conţinutul paharului, dar nu aveai ce să-i faci. Te-ai fi simţit prost să-l pui să îţi cumpere altceva de băut, totuşi e doar o cafea. La un moment dat şi-a dat jos ochelarii pentru a te putea vedea mai bine. Atunci *BAM* te-au trecut o groază de fiori deoarece nişte ochi albaştri au început să te privească parcă doborând fiecare barieră ajungând direct la sufletul tău. Ce-i drept aveai o slăbiciune pentru băieţii cu ochi albaştri. El te vedea parcă altfel de restul lumii, avea sinceritate, blândeţe, dar şi ceva cunoscut. Simţeai că l-ai mai întâlnit undeva, dar unde? Întrebarea aceasta te frământa încontinuu până când ai revenit cu picioarele pe pământ.

- Îmi pari cunoscut, ne-am mai văzut undeva?

- Poate într-o altă viaţă, atunci a început să râdă, ahh da ce râs simpatic avea, nu voiai să se mai oprească.

- Gata! Săptămâna trecut, tot aici. S-a întâmplat acelaşi lucru.

- Haha! Atunci se explică sentimentul de deja-vu.

Pfai! Accentul lui te omora. Pur şi simplu simţeai că pluteşti printre norişori cu toate că nu ştiai absolut nimic despre el şi îl cunoşteai  doar de câteva minute. Ai început sa îl analizezi din cap până în picioare. Îţi plăcea ceea ce vedeai. Era îmbrăcat cu un hanorac de bun gust şi un tricou alb pe dedesupt cu nişte blugi care păreau luaţi de la cel mai de fiţe magazin bărbătesc, iar în picioare o pereche de bascheţi albi cu sigla Nike pe ei. "Doamne, cine mi te-a scos în cale?" gândeai tu. Ca aspect era pur şi simplu băiatul visurilor tale.

- Nu vreau să par bădăran sau încrezut, dar numele meu este Niall, şi îţi întinde mâna pentru a face cunoştinţă.

- (Y/N), încântată de cunoştinţă! Spui afişând cel mai încrezător şi prietenesc zâmbet pe care îl puteai da.

- De asemenea! Şi încotro te îndrepţi? părea foarte curios, spera că poate reuşeşte să îţi mai răpească nişte timp alături de el.

- Mergeam spre şcoală, dar tocmai am primit un mesaj de la o colegă spunându-mi că s-au anulat cursurile dat fiind şi ultima zi de şcoală din acest semestru.

- Atunci, (Y/N), îmi permiţi să te invit la o cafea într-o dimineaţă mohorâtă ca aceasta? Având în vedere accidentul de mai devreme care a fost doar din vina mea şi îmi cer scuze din nou pentru asta, a spus acele cuvinte cu cea mai simpatică faţă pe care ai văzut-o tu în toată viaţa ta. Nici măcar tu nu îi puteai rezista şi de obicei nimeni nu te putea convige cu o asemenea mutră.