Intervenție specială

CAPITOLUL 3

La media este Ivy!

Ivy trecuse cu greu peste noaptea trecută. Îl visase de câteva ori pe acel nenorocit si nu-şi putea şterge din minte acea cicatrice in forma de semiluna pe care o avea. Denzel o ţinuse in braţe toate noaptea. De fiecare dată când tresarea din vis acesta o săruta pe frunte si ii mângâia obrazul.

Se făcuse ora 6:00 dimineaţa, iar Ivy se gândi că ar fi mai bine să plece, insă, stia că bărbatul nu o va lăsa să-si ia zborul aşa de usor. Aceasta se eliberă cu greu din braţele bărbatului mergând uşor spre baie. Se uită in oglindă, insă, nu-i conveni deloc ceea ce văzu. Era vânătă in coltul gurii, pe maxilar si cate puţin pe ambii umeri.

-Să-mi bag pula! Arăt ca dracu! Spuse Ivy, destul de nervoasă. Cum o să ies cu faţa asta in lume, îmi trebuie trei straturi de fond de ten să acopăr vânătăile astea.

Aceasta ieşi din baie fiind atentă să nu facă zgomot. Se opri si incepu să-l analizeze pe bărbatul din faţa ei care dormea ca un îngeraş. Îi studia fiecare părticică din corp, era topită dupa acel abdomen atât de sexy, acele braţe groase si atât de bine lucrate, buzele acelea senzuale. Şi-ar fi dorit să repete incă odată acel sărut, defapt, in acel moment si-ar dorit mult mai multe decat un simplu sărut. Acel bărbat o facea să înebuneasca şi să i se înmoaie picioarele. Constiinţa lui Ivy incepu sa proiecteze tot felul de imagini fierbinţi intre ea şi Denzel. Cu toate că era virgină, l-ar fi devorat pe bărbatul din fata ei.

Oh, iubitule, nici nu ştii cat de mult imi doresc sa fiu sub tine, sa ma faci sa tremur la fiecare atingere de-a ta, să-ti strig numele până cand orgasmul mă va cuprinde, ca mai apoi sa astept cum dispare puţin cate puţin, iar noi vom rămâne unul in braţele celuilalt, sărutandu-ne cu patimă. Gândi Ivy.

Ivy se trezi din reverie si incepu sa caute cateva haine pe care să poată să le imbrace. Nu găsea nimic care să-i fie pe plac. Fiecare haină cădea de pe ea. Era şi normal, deoarece bărbatul din faţa ei era un adevărat Hulk Hogan. Aceasta se hotarâ sa mai caute prin casă, până când, dădu de o cameră in care dădea semne că ar fi stat o femeie. Aceasta luă din dulap o rochie de culoare albastru inchis, pana la genunchi, din dantelă, umpic decoltată, iar in picioare hotăreşte să-şi ia pantofii săi de culoare neagră de 10 cm. Părul şi-l lăsă desprins ca să poată să acopere cât de cât semnele.

Aceasta se intoarse înapoi in camera bărbatului, nu putea sa plece chiar aşa.

Ivy se aşeză in fund lânga bărbat luându-i incet mâna intre ale ei.

-Îţi multumesc că ai fost acolo pentru mine. Sper să nu se termine totul asa. Îmi doresc sa te mai văd. Îi spuse,aceasta mângâindu-i incet mâna, ridicându-se apoi sa-l sărute pe obraz.

Ivy coborâ jos fiind gata sa plece, cand işi dădu seama ca uitase telefonul in camera bărbatului. Aceasta scăpa cateva injurăturii printre dinţi. Când se intoarse îl zări pe bărbat stând chiar spatele in spatele ei.

-Denzel, când ai...

-Taci! Tipa acesta nervos. Unde dracu crezi ca pleci? Intreba acesta.

-Nu e treaba ta si nu ţipa la mine! Tipa Ivy.

-Abia poţi sa mergi şi pe lânga asta ţi-ai mai luat si tocurile in picioare.

-Şi care e problema ta? Tipa aceasta, intorcându-se să deschidă uşa, insa aceasta era inchisă.

-Deschide uşa, Denzel!

-Nu pleci nicăieri Ivy. Îi spusese acesta pe un ton dur. Ştiam ca vei incerca sa fugi, asa că am încuiat toate usile.