Music for inspiration

Ca doi copii

deci, am psoatt:) macar atat. sper sa mai reusesc sa scriu una pana plec daca nu.. poate ma incurajati cu putina critica?;;) incercam si eu ...  George I feat Shaaman & DOra - Ca 2 copii aleasa de apocalips. stiu ca e destul de scurta si un pic cam siropoasa( opinia mea... nu stiu cum de a iesit asa) si destul de in ceata, dar asta e toata inspiratia pe care am avut-o im cazul de fata. dau vina pe vreme si pe faptul ca vreau sa fiu la mare, nu acasa... anyway, astept critici:D

ps, da stiu, virusel, vrei un cap la speranta... o sa vad ce pot face pt tine:P dar nu promit minuni:D

@};-

Ca doi copii

Ritmul muzicii mă chema la dans, dar mă depărtam de el, spre uşa apartamentului. Am urcat grăbită scările, voind să mă întorc cât mai repede la petrecere. Spre surprinderea mea, uşa uscătoriei de la ultimul etaj era deschisă. Am paşit înauntru, în timp ce am băgat cheile în buzunar. Am socotit că nu mai am nevoie de ele. Geamul era deschis larg, iar becul ars, aşa că am închis uşa, pentru a opri curentul, până căutam sticlele după care venisem. Spre surprinderea mea, am găsit mai repede altceva, sau mai bine spus, pe cineva.

 - Scuze, nu ştiam că este cineva aici, m-am scuzat repede.

 - Nu-i nimic, mi-a răspuns o voce de băiat.

 - George? am întrebat nesigură.

 - Mă bucur că nu mi-ai uitat vocea.

Stătea întins pe o canapea veche, probabil lăsată acolo pentru că a fost înlocuită. Privea pe fereastră spre stelele ce umpleau cerul şi luna ce domnea printre ele. Era o noapte surprinzător de senină. Am stat câteva secunde în linişte, niciunul din nou schimbându-şi poziţia. Când s-a uitat din nou spre mine, a continuat calm:

 - Sper că nu te grăbeşti să ieşi de aici şi că nu mă urăşti prea mult.

Am pufnit uşor, în timp ce mi-am rotit privirea prin cameră. Trebuia să îmi duc la îndeplinire scopul, după care mă puteam întoarce.

 - Îmi pare rău să te anunţ, dar tocmai ne-ai închis aici, şi-a terminat liniştit discursul.

 - Cred că glumeşti!

 - Aş vrea să o fac, dar nu am chef. Tocmai ai închis uşa. Se deschide doar cu cheie pe dinafară.

 - Las-o moartă, o să ies de aici.

Am lăsat pentru moment sticlele în locul unde nu le găsisem şi m-am întors spre uşă, scoţând cheia, dar broasca lipsea.

 - Ţi-am spus eu, a rostit din nou.

 - Vrei să taci?

 - Nu.

Am renunţat să mai spun ceva. Am băgat din nou cheia în buzunar, după care am început să caut sticlele după care venisem. În cele din urmă, se vor termina cele începute şi vor veni după altele, daca nu îşi vor aminti că mai trimis după ele. După ce le-am descoperit ascunse într-un colţ, am luat una de vodcă şi m-am îndreptat spre canapea.

 - Adună-te!

Nu mă aşteptam să cedeze aşa de uşor, dar şi-a lăsat piciarele jos, adoptând o poziţie relativ normală. M-am aşezat şi mi-am deschis sticla. Aveam nevoie de întăritor pentru a-l suporta mai mult de 10 minute.